Soluția acordării celei de a doua cetățenii pensionarilor, prin eliberarea rapidă de buletin pentru lumea cealaltă, e pare-se, validă și salvatoare. Guvernul Băsescu, Udrea, Boc, Videanu pare să se fi inspirat din scrierile suedezului ezoterist Swedenborg care demonstra, pe la 1750, că trăim aici și „dincolo” de când ne naștem. Dincolo însemnând – în funcție de nota la purtare pe pământ – rai sau iad.
Pensionarii români, care trăiesc deja iadul aici, ar putea beneficia de o cetățenie mai cumsecade pe lumea cealaltă. De ce să nu-i transferăm mai iute? Scapă și ei de blestemul traiului chinuit, fără bani de mâncare și căldură, fără doctori și doctorii, fără dreptul elementar la respect și scapă și guvernul de o cheltuială inutilă care ar putea face rotunde multe averi de clienți politici. De ce să investești bani în niște epave (un fel de vapoare ruginite care pot fi date pe un dolar bucata și chiar pe nimic) când rațiuni înalt patriotice ar găsi, prin soluțiile strategului Udrea de pildă, mai corecte direcționări financiare?
Am văzut, în București, zilele astea, salvări strident țipătoare, cu un bocet mecanic, trecând mai des și mai iute pe sub ferestrele mele. Și în satul natal din Prahova vin mai des și culeg predilect bătrâni care se întorc, câteva zile mai târziu, într-o cutie confortabilă de lemn. Ei și-au dobândit deja râvnita cetățenie la Dumnezeu. Fie-le țărâna ușoară! O știre de presă ne anunță că într-un spital județean, la Constanța parcă, numărul bătrânilor care se internează a crescut amețitor de la o zi la alta și explicația ar consta în faptul că nu mai au bani de doctorii și speră să le primească gratis în spital. Și încă nu li s-au micșorat micile lor pensii, mai mici decât orice ajutor social din lumea bună. Întâmplarea a făcut să întâlnesc, la pescuit, pe malul unui râu de munte, un bărbat plesnind de sănătate care, din vorbă în vorbă, mi-a mărturisit că e pensionar. Se relaxează o zi pe săptămână dând la păstrăv, iar în rest are o afacere în Capitală. Are 48 de ani și a lucrat ca șofer la niște grade mari din „servicii”. Care servicii? Ei care?! A fost și pe „afară”. Aha! Mie, care lucrez de aproape patru decenii în presă, iar mulți din colegii mei membri ai Uniunii Scriitorilor au pensie la vârsta mea, nu mi s-a părut moral să cer pensionarea. Un scârțâit al inimii mi-ar fi permis poate. ”Puștiul” ăsta rumen și bronzat, a obosit de așteptat șeful la volan și s-a pensionat medical. N-are, cum el însuși o spune, nici pe dracu. E sănătos tun. Pensia e babană și speră s-o pape până la o sută de ani.
Da, mi-am zis, aici e o măgărie. A sistemului de pile, a doctorilor care l-au făcut tebecist sau cardiac pe sportivul ăsta contra unei șpăgi grase. Aici e de umblat. Dar cum să umbli la pensia unei amărâte care a lucrat la forjă ca femeie, are sănătatea zdrențuită și muncește pe rupte acasă, la 70 de ani, să-și întrețină nepoții fiindcă părinții acestora au plecat să-și caute norocul prin lume? De ce nu se atinge guvernul Băsescu de aceste pensii cu adevărat nesimțite? Sunt cetățeni de rang unu și cetățeni de mâna a doua? Sunt, în viziunea îmbuibaților noștri guvernanți, putrezi de bogați toți și încă necăpătuiți destul, dovadă că ne scot din criză – ne scot pe dracu! – băgând mâna tot în buzunarul amărâților.
Se discută și va fi aprobat probabil în aceste zile așa-zisul program anticriză prin amputări de pensii și salarii. Eu zic să se treacă direct la eliberarea actelor pentru cetățenia dublă, cea din cer, a cât mai multor români, selectați predilect dintre bătrânii inutili și cârtitori și neapărat din presă și opoziție. Guvernul ar fi mai stabil, iar clica, scăpată de flămânzi și lătrăi, ar huzuri fără bătăi de cap. Ieșirea din criză s-ar face de la sine. Oricum din vacanțele prelungite de pe Coasta de Azur, famiglia sudată a puterii n-are cum percepe eventualele convulsii de acasă. Micile zgomote iscate de bolovanii care cad pe sicrie nu se aud atât de departe.
