Dubașii de pe Valea Mureșului, din județul Arad, colindă două zile fără întrerupere, după un obicei vechi de sute de ani. Îmbrăcați în porturi populare de iarnă și cu dube confecționate din piei de animale, cetele de colindători străbat ulițele satelor, oprindu-se și la Castelul Săvârșin.
Arad: Dubașii de pe Valea Mureșului pornesc în Ajun într-un tradițional maraton al colinzilor
În satele de pe Valea Mureșului, apropierea Crăciunului nu e vestită doar de mirosul de șoric pârjolit sau de cozonaci scoși din cuptoare. Vânzoleala dinaintea sărbătorii Nașterii Domnului are loc pe un fond sonor specific acestei perioade a anului. Dubașii fac ultimele repetiții, pentru că trecerea lor pe ulițe în Ajun și de Crăciun este o sărbătoare pentru localnici. Gospodinele fac pregătiri pentru a-i primi în case cum se cuvine, unele văruiesc, iar pe multe garduri se pot vedea covoare multicolore care așteaptă să fie reașezate pe podele proaspăt lăcuite.
Dubașii se pregătesc încă de la începutul postului Crăciunului, având de ales dintre 365 de colinde seculare, care s-au transmis doar pe cale orală de la o generație la alta.
„De anul trecut, avem un grup nou de dubași. Eu îi pregătesc pe feciori pentru că ăi mai bătrâni voievozi s-au dus dintre noi. Repetăm în fiecare seară la câte unul dintre noi acasă, iar pentru aceste sărbători am învățat cincisprezece colinde. Au mesaje diferite, potrivite pentru fiecare familie care ne primește”, spune Delia Micurescu, învățătoare în satul Bata.
Colindele nu au doar mesaje religioase, unele fiind adresate localnicilor. Există versuri destinate fetelor bune de măritat, iar astfel feciorii au ocazia să își exprime intențiile. Sătenii leneși au parte de colinde speciale, critice, în timp ce oamenii mai gospodari sunt lăudați.
„Este un bun prilej de a se spune lucrurilor pe nume”, explică Delia Micurescu.
Pe Valea Mureșului, chiar și pregătirile din aceste zile sunt ca o sărbătoare. Nelu a lu’ Poamă, din satul Căpruța, își pregătește portul tradițional compus din cămașă, laibăr, cioareci, cizme negre, șubă din lână, căciulă neagră de miel împodobită cu fire, pene de fazan și flori de hârtie. Puțini mai au această costumație strămoșească.
„Nu se mai fac așa căciuli în ziua de azi. Eu am păstrat-o de la bunic, care a fost voivodul dubașilor în această zonă”, spune Nelu.
El e mândru și de dubele (tobele) la care va cânta două zile la rând ritmurile bine învățate. Ale sale sunt din piele de oaie, în timp ce ale bunicului erau din piele de câine.
Vecina lui Nelu, Filoftea, coace colacii pe care urmează să-i ducă în Ajun, de dimineață, la biserică, pentru a fi sfințiți. Pe unii îi va împărți copiilor ca pomană pentru morții familiei. Ceilalți vor ajunge în sacul de daruri al dubașilor. Toate pregătirile trebuie terminate până în ziua de Ajun, la prânz, când feciorii satelor pornesc la colindat cu dubele. Mai are de fiert și sarmalele, iar în camere nu au fost întinse perdelele proaspăt spălate.
„E multă treabă, dar mă ajută fata. Pentru ea mă zoresc, că e de măritat și feciorii vor intra în casă ca să o joace, că la noi așa e tradiția”, spune Filoftea.
În majoritatea localităților aflate de-o parte și de alta a Văii Mureșului, de la Zam și până la Lipova, dubașii sunt organizați în cete în fruntea cărora se află câte un „voievod”. Ei vor străbate ulițele de la ora prânzului din ziua de Ajun și până după Crăciun pentru a vesti Nașterea Domnului.
În localitatea Bata, programul începe la biserică. După slujbă, cei 12 dubași, toți feciori cu vârste cuprinse între 14 și 22 de ani, vor colinda câteva minute după care vor merge la Primărie. De aici, vor porni către casele „ălor mai mari” din comună, iar mai apoi vor lua la rând ulițele, însoțiți de un taraf care cântă permanent. Voievodul este Laurențiu al lui Bercea, iar căprarul este Raul al lui Hulăr.
Dubașii sunt primiți de gospodarii satelor cu mare cinste și bucurie.
„Sunt întâmpinați cu colaci împletiți, țuică și vin puse în sticle îmbrăcate în pănuși, cu cârnați și bani. Există un personaj în grup numit Iapă, care are un sac și adună toate aceste daruri. La finalul celor două zile de colindat, toate se împart frățește”, spune învățătoarea din Bata.
Și la Birchiș și Căpâlnaș, dubașii și-au pregătit versurile. Una din vechile colindele rostite încă este „Bogatu și săracu”, notată într-un caiet în anul 1845: „Coborât-au Domnul Sfânt / Hai leromi, Doamne, hai / Domnul Sfânt, pe acest pământ (refren) / Coborât-au tot pe scară / Scara sfântă și de ceară / Pe o zi de sărbătoare / Când răsare sfântul soare / Cu Sfântul Petru, soțiul lui / Pentru soarta Omului: Ce fac domnii cu iobagii și avuții cu săracii?”.
Nu doar colindele vor face spectacolul de pe ulițe, ci și dansurile. O parte dintre localnici vor însoți cetele pe traseu și vor dansa și chiui alături de feciori. La casele cu fete de măritat, feciorii intră pentru a le lua la dans.
„Măiestria cu care sunt executate dansurile le transformă în adevărate spectacole coregrafice. Totuși, trebuie facută o diferență între colindatul cu duba ca spectacol de scenă și obiceiul arhaic al colindatului prin sate, care încă este viu pe Valea Mureșului. Acest obicei face parte din patrimoniul imaterial al zonei și el trebuie promovat și conservat”, afirmă Rodica Colta, de la Centrul Cultural Județean Arad.
Obiceiurile păstrate pe Valea Mureșului sunt îndrăgite și de fostul suveran al României, Mihai, care îi așteaptă pe dubași să colinde la Castelul Săvârșin și în acest an. În Ajunul Crăciunului, familia regală îi va primi pe dubașii din Săvârșin care, potrivit tradiției strămoșești, vor colinda după binecuvântarea preotului paroh.
Marian Buga, marian.buga@mediafax.ro
