M-am luat în ultimul timp cu una, cu alta și am uitat de băsescu. Am uitat cât de bolovănos este comportamental, am uitat cât de inabil și de nesimțitor este. Am uitat, într-un cuvânt, cât de nepotrivit e pentru funcția în care poporul și americanii l-au înfipt ca într-un vârf de par.
S-a făcut mare vâlvă că șeful țigănimii românești s-a dus oleacă pe litoral. Fiindcă la noi bobul nisipului nu are finețea menită să-l satisfacă, a ales Turcia.
Ghinionul lui e că, între două prăjeli de slane, s-a ales cu un infarct. Se mai întâmplă. A fost luat pe sus cu ambulanța, cărat la spital și internat. Fiind o namilă plină de beteșuguri, situația i s-a nășpit. Se mai întâmplă. Între timp, a și murit. Dumnezeu să-l ierte.
Până la momentul decesului, de la distanță, inima băsească a prins și ea să palpite, intrând imediat în rezonanță cu cea faultată de infarct. Președintele l-a sculat din somn pe-un medic român mare sculă și l-a trimis să-l salveze pe țigan, ca nu cumva să rămână etnia sa cu unul în minus. A pus și mâna pe telefon, să-i întrebe familia cu ce pilă mai poate interveni. E nevoie de mobilizarea armatei, de intervenția forțelor NATO? Să decreteze starea de urgență ori chiar de asediu?
Inima băsească e la fel de cheală ca partea care veghează să nu-i plouă în cap. Puțin îi pasă lui că a insultat grav poporul pe care-l conduce. În țara asta, cad oamenii secerați de infarct și salvarea abia dacă își mișcă roata. Dacă totuși ajung vii la spital, sunt aruncați câte doi în pat. Dacă n-au șpaga întreagă, sunt lăsați să crape. Nimeni nu sună la telefon medicul, pentru că nimănui nu-i pasă dacă mai trăiesc sau nu.
Nici mintea băsească nu-i mai brează. Să ne gândim în ce situație au fost puși medicii turci când s-au trezit cu omologul român pe cap.
Președintele calcă pe urmele fiicei sale. A pierdut cu totul simțul nuanțelor.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
