Drumul nostru

Indiferent de ceea ce se întâmplă în țară, indiferent de scandalurile politice fără sfârșit, indiferent de listele cu persoane gata să fie anchetate, drumul nostru trebuie să ducă înainte.
Și cred că a venit deja momentul ca autodeterminarea, în sensul bun al cuvântului, trebuie să devină un adevărat motto al Sucevei și al sucevenilor. Avem o regiune cum mulți și-ar dori, un relief foarte variat, un potențial important agricol și industrial, avem, în plus, un fel de a fi și de a trăi specific locuitorilor acestor meleaguri. Avem un bun simț care de multe ori ne duce și la pierdere, mai ales în aceste perioade tulburi.
Avem, mai mult decât atât, obligația de păstra ceea ce am primit moștenire de la cei care au trăit înaintea noastră. De la mănăstirile voievodale la cetatea de scaun, de la obiceiurile din moși strămoși la portul și limba noastră. Avem, în același timp, obligația de a pune în valoare și de a promova tot ceea ce există frumos și de valoare, de la Izvoarele Sucevei la Probota, de la Panaci la Mușenița.
Răspunsul la ceea ce avem de făcut nu trebuie inventat. Trebuie doar să privim înapoi, în istoria mai îndepărtată sau mai apropiată, atunci când cuvintele la ordinea zilei erau relații bune cu vecinii, apropierea de alte regiuni, toleranța față de cei de altă naționalitate sau credință. Așa au reușit cei dinaintea noastră să păstreze un caracter aparte al celor care au trăit, trăiesc și vor trăi aici în Țara de Sus, aproape de Putna, unde Măria Sa Ștefan își doarme somnul de veci, aproape de codrii seculari, unde Dragoș – îmblânzitorul de zimbri – își căuta loc de țară.
Mai rămâne de pus o întrebare, cină să facă toate astea? Iar răspunsul nu e nici simplu, nici greu, e la îndemâna noastră, pentru că nimeni altcineva, în afară de noi nu ne va ajuta. Noi, sucevenii, suntem singurii în măsură să ne croim drumul nostru, să vedem mai departe de orizont și să lăsăm în urmă tot ceea ce a fost rău sau tot ceea ce ne-ar mai putea face rău. Sigur, ceea ce spun e cazul cel mai fericit, aproape abstract și cu certitudine ideal.
Dar avem nevoie să țintim sus, pentru că dacă Ștefan, Petru Mușat, Alexandru cel Bun și alți iluștri înaintași nu visau cu ochii deschiși, mai departe decât puteau cei mulți să viseze, astăzi acest petec de pământ n-ar mai fi păstrat atâtea comori. Stă în puterea noastră să continuăm ceea ce am început și dovezile că suntem pe drumul cel bun apar în fiecare zi.
Nu mai departe de sfârșitul săptămânii trecute, Suceava și-a căpătat identitatea unui pol de creștere, prin organizarea primei ediții a Forumului economic regional Bucovina, la care au participat firme din ambele părți ale Bucovinei istorice, Suceava și Cernăuți. După aproape un deceniu de construcție asiduă în planul relațiilor de colaborare dintre cele două regiuni vecine, începem, ușor-ușor, să culegem roade. Tot acest efort diplomatic prinde contur și avem acum posibilitatea de a pune față în față, la masa dialogului, factori de decizie din administrație, din politică și cel mai important, din mediul de afaceri. Pentru că, am reușit să înțelegem, după multe, foarte multe întâlniri româno – ucrainene, că avem, în calitate de vecini doar două variante: să ne înțelegem, sau nu. Iar prima dintre variante pare să fie îmbrățișată din ce în ce mai mult în toate relațiile existente între Suceava și Cernăuți, în Bucovina istorică.
Rămâne doar să sperăm că drumul pe care am decis să îl urmăm va fi drumul cel bun.