Companiile locale specializate în construcția de drumuri au avut în perioada 2007-2011 o marjă medie a profitului de aproximativ 8%, dublă față de cea a celor străine, potrivit Consiliului Concurenței, care se așteaptă atât la falimente, cât și la achiziții sau fuziuni pe piață în perioada următoare
Pe piața românească a lucrărilor de construcții de drumuri și autostrăzi au activat în perioada 2007 – 2011 aproximativ 640 de firme românești și străine, din care, la sfârșitul lunii iunie 2011, aproximativ 13% se aflau în insolvență/faliment sau cu activitatea suspendată, potrivit unui raport al Consiliului Concurenței, realizat după finalizarea unei anchete privind acest sector.
„Perioada de creștere a sectorului de construcții, respectiv 2007 – 2008 s-a reflectat și în creșterea cifrei de afaceri totală obținută din activități execuție de lucrări de construcții de drumuri de către întreprinderile identificate ca fiind active pe piață. Astfel, în anul 2008, aceasta a fost de aproximativ 3,885 miliarde euro, în creștere cu 27% față de anul 2007. În anul 2011, cifra de afaceri totală a fost de aproximativ 3,447 miliarde de euro, în creștere cu 16% față de anul anterior. Tendința indicatorului este de revenire față de perioada de declin, 2009 – 2010”, se arată în document..
În perioada 2007 – 2008, aproximativ 90% din firmele active pe piață au înregistrat profit, în timp ce în perioada 2009 – 2011, procentul acestora a scăzut la aproximativ 80%.
Cotele de profit ating un maxim de aproximativ 30% în anul 2009, dar în general se situează sub 4%. Aproximativ 99% dintre firmele care au realizat profit, în fiecare an din perioada analizată, au avut cote ale câștigului de sub 4%, potrivit sursei citate.
„Pe fondul unei evoluții pozitive a cifrei de afaceri în perioada de creștere economică, de regres în perioada de criză și cu tendință de revenire în anul 2011, evoluția profitului net realizat de întreprinderile active pe piață a fost descrescătoare în perioada analizată. Astfel, în anul 2011, profitul net a însumat aproximativ 260 milioane euro, în scădere cu 42% față de anul 2007. O
posibilă cauză ar fi lipsa lichidităților datorată întârzierii efectuării plăților de către autoritățile contractante pentru lucrările care le-au fost executate, pe fondul creșterii costurilor financiare ale creditării”, arată autorii analizei raport.
În perioada 2007 – 2011, marja medie a profitului obținut pe piață a fost de aproximativ 7%, respectiv de circa 8% pentru constructorii români și de circa 4% pentru cei străini. În anul 2011, circa 19% dintre constructorii români au înregistrat pierderi, comparativ cu 45% dintre cei străini. Instituția notează că procentul de firme românești care au înregistrat pierderi a crescut de la circa 3% în anul 2007 la aproximativ 19% în anul 2011, în timp ce ponderea companiilor străine s-a menținut în intervalul 34 – 47%, în întreaga perioadă.
Analizând rezultatele financiare ale constructorilor străini, s-a constatat că aproximativ 75% dintre aceștia au raportat pierderi, în cel puțin un an, respectiv 43% au raportat pierderi în cel puțin 3 ani din cei 5 ani ai perioadei 2007 – 2011.
„Absența, ani la rând, a profiturilor la aproximativ 43% dintre constructorii străini ridică întrebări referitoare la: «Cum se mențin aceste întreprinderi pe piață»? sau «De ce nu decid să se retragă din România»?. Aceste firme sunt unele multinaționale, cu experiență și recunoaștere în domeniu, deci nu se pune problema lipsei unei strategii de afaceri generatoare de profit. După cel puțin cinci ani de activitate în România se presupune, de asemenea, că au depășit dificultățile și cheltuielile suplimentare impuse de intrarea pe o nouă piață. Absența profiturilor constructorilor străini s-ar putea explica prin transferul profiturilor către alte firme ce aparțin aceluiași grup prin încheierea de diferite contracte (de consultanță, furnizare de forță de muncă/materiale de construcții)”, se mai arată în raport.
Din firmele active pe piață în perioada analizată, primele 10, românești și străine, au cumulat în fiecare an în perioada 2007 – 2011 o cotă de piață situată în intervalul 39 – 46%. Topul primilor 10 jucători este dominat, în perioada 2008 – 2011, de grupul UMB, controlat de omul de afaceri Dorinel Umbrărescu, în analiza căruia au fost luate în considerare firmele A&R, UMB Spedition și Tehnostrade, toate trei din județul Bacău.
Printre jucătorii care s-au menținut în top, cu cote de peste 5%, instituția menționează grupul francez Colas (Colas Drumuri, Colas SA Franța Sucursala România, Colas România, SCCF Iași – Grup Colas, Sorocam București, ADP Timișoara și ADP Constanța) – în perioada 2007 – 2010, Romstrade (firmă deținută de omul de afaceri Nelu Iordache) și Bechtel Internațional – ambele în perioada 2007 – 2009, Tehnologica Radion (în anii 2008 și 2010), grupul austriac Strabag (Antrepriza Reparații și Lucrări – ARL Cluj, Bitunova România București, Drumco Timișoara și Strabag București) – în anul 2010 și grupul italian Astaldi (Astaldi SPA Italia sucursalele România și Gheorghe Petrașcu București, Italstrade SPA Sucursala București și Astalrom Călărași) – în anul 2011.
Consiliul Concurenței arată că, analizând profiturile obținute de principalele firme active pe piață, au fost evidențiate câștiguri substanțiale ale firmelor românești, comparativ cu cele, moderate, obținute de către cele străine.
„Însumate, profiturile obținute de întreprinderile românești depășesc 30% din profitul total obținut pe piață, în fiecare an al perioadei analizate, ajungând chiar la valori de peste 50% în anii 2009 și 2010. În perioada 2007 – 2011, marja medie a profitului obținut de către principalele firme active pe piață a fost de 10,5%, respectiv de circa 16% pentru constructorii români și de circa 4%
pentru cei străini”, se spune în raport.
Referitor la pierderile înregistrate de întreprinderile active pe piața lucrărilor de construcții de drumuri, acestea s-au încadrat în intervalul 13 – 26% din cifra de afaceri obținută.
Conform datelor instituției, în 2011 piața a înregistrat o valoare estimată la aproximativ 2,2 miliarde euro, în creștere cu 21% față de anul precedent. Piața s-a plasat la 1,27 miliarde euro în 2007 și s-a menținut la 1,7 miliarde euro în următorii doi ani.
„Pentru perioada următoare, se estimează un proces, pe de-o parte, de falimente în sectorul construcțiilor, iar pe de altă parte, de achiziții și fuziuni pe această piață, mai ales în contextul crizei economice”, se arată în raportul instituției.
Cu o densitate a drumurilor de 350 km/1000 km pătrați, România se situează cu mult sub media europeană de 1.196 km/1000 kilometri pătrați și sub cea est-europeană, de 933 km/ 1.000 km pătrați.
La sfârșitul anului 2012, infrastructura rutieră publică a României totaliza 84.185 km, din care 16.337 km (19,4%) drumuri naționale, 35.380 km (42,0%) drumuri județene, 31.918 km (37,9%) drumuri comunale și 550 km (0,7%) autostrăzi. Din numărul total de km de autostradă, 530 km sunt în administrarea CNANDR și 20 km în cea a municipiului București.
În România, prețul mediu al unui km de autostradă construit în zona de șes este de 23,3 milioane lei/km, iar cel al unui km de autostradă construit în zona de deal este de 20,8 milioane lei/km, ambele peste nivelul standardelor de cost. Comparativ cu Bulgaria, prețul mediu/km de autostradă construit în zonă de șes este de aproape trei ori mai mare.
Potrivit calculelor Consiliului Concurenței, prețul mediu/km al autostrăzilor aflate în exploatare în România este de circa 23 milioane lei.
În perioada 2000-2013, Uniunea Europeană a alocat aproximativ 65 de miliarde de euro din cadrul Fondului european de dezvoltare regională (FEDER) și al Fondului de coeziune în vederea
cofinanțării lucrărilor de infrastructură rutieră. Romania a atras doar 5,3% din fonduri, mai mult decât Bulgaria (2%), dar sub nivelul atins de Polonia (27,5%), Cehia (6,5%) și Ungaria (6%), potrivit sursei citate.
„Lipsa unei infrastructuri de transport adecvate reprezintă o adevărată frână în calea funcționării normale și stimulării activității economice, în special, în ceea ce privește sectoarele direct legate de infrastructura rutieră, precum turismul și transporturile de persoane și marfă”, se mai arată în raport.
Documentul este supus dezbaterii publice timp de 30 de zile și poate fi consultat pe site-ul instituției.
