S-a-ncins fotbalul pe toată planeta: se joacă în campionate sau în cupe în Europa, America de Sud și Africa într-o veselie, cu o frecvență nebună, de 2-3 ori pe săptămână, sub presiunea Campionatului Mondial. În Anglia, cel puțin, demența e totală: când nu e campionat, e F.A. Cup, când nu-i nici asta, atunci e Carling Cup… și stați că încă n-au început cupele europene, unde aceleași echipe mai au de încă mult de prășit, că toate vânează măcar semifinalele. În asemenea condiții, nu e de mirare că mai apar accidentări, unele de-a dreptul groaznice, mai apar surprize (atunci când, pentru a-și menaja titularii, vreun antrenor de echipă de top mai apelează la rezerve ori când înșiși titularii tratează cu sictir vreun adversar pe care-l consideră net inferior) și, ceea ce e cu adevărat neplăcut, te trezești tu, parior nevinovat, victima acestor întâmplări.
Dintre toate competițiile în derulare, cea mai imprevizibilă este, fără îndoială, Cupa Africii, asta în care, ca orice nație cu adevărat africană, suntem și noi binișor reprezentați! Mai exact am fost, fiindcă alaltăieri angolezii noștri, Carlos și Ze Kalanga, am fost eliminați de Ghana, una din puținele echipe africane cât de cât disciplinate. Dintre echipele calificate în sferturile de finală, marea favorită era, desigur, Coasta de Fildeș. Ar fi de ajuns să zici doar „Drogba” și deja te trec fiori gândindu-te la ce forță ofensivă trebuie să aibă această echipă, Didier Drogba fiind unul dintre jucătorii ăia, puțini pe lume, capabili să rezolve de unul singur orice meci, împotriva oricui. Alaltăieri, Coasta de Fildeș a întâlnit Algeria, într-un meci care, fără a fi considerat o simplă formalitate, nu avea totuși decât un favorit, diferența dintre Cote D’Ivoire și Algeria fiind ca aceeași ca dintre Spania și Bulgaria. În minutul 5, era deja 1-0. Egalarea din finalul primei părți părea un accident… care însă s-a prelungit până în minutul 90 când, cu un șut uluitor, un ivorian a făcut ordine: 2-1 și calificarea în semifinale. Imediat am fugit pe teletext: dăduse gol și Porto, în Cupă, la Estoril, așa că m-am pus la chiuit: câștigasem 36.219.200 lei (vechi). Revin la Eurosport, și ce văd? Ivorienii, în ultimul minut de prelungiri, aruncă de 3 ori mingea în aut. Algerienii bat, apoi centrează în careu. Iar aut, iar centrare. La a treia, prăpăd: cap, gol, 2-2. Degeaba chiuială, degeaba „Mihaela, dragostea mea!”, degeaba mă gândeam la Deltă, săptămâna viitoare, în vacanță: Drogba și ceilalți 10 idioți îmi șutiseră cele 36 de milioane!
