„Drepturile omului” este lozinca sub care omul își revendică dreptul de a fi liber, nestingherit de nimeni și de nimic. Dar omul a fost creat de către Dumnezeu pentru a fi liber, neîngrădindu-i existența în nici un fel.
Atunci care libertate este invocată și revendicată de către om, de către societatea umană, încât să fie nevoie de elaborarea unei cărți a drepturilor omului?
Libertatea de a ieși de sub influența lui Dumnezeu și a legilor Sale, legi menite spre a ne ajuta să devenim fii ai Săi.
Sfântul Apostol Pavel în Epistola I către Corinteni face referire la câteva drepturi firești ale sale, întrebându-se retoric dacă nu are dreptul să mănânce și să bea, dreptul de a gusta din roada a ceea ce a sădit, dreptul de a se bucura de cele pământești din partea acelora în care a sădit cele duhovnicești, mai cu seamă că astfel de drepturi sunt cuprinse și în Legea lui Moise care spune: „Cel ce ară trebuie să are cu nădejde, și cel ce treieră, cu nădejdea că va avea parte de roade”.
Însă, Sfântul Apostol Pavel spune totodată că el nu s-a folosit niciodată de drepturile sale firești, răbdând mai degrabă nedreptatea, pentru a nu fi piedică Evangheliei lui Hristos, sacrificându-și drepturile sale pentru a-i dobândi la credința întru Hristos pe toți cei cărora le-a propovăduit Evanghelia. „Căci deși sunt liber față de toți, m-am făcut rob tuturor, ca să dobândesc pe cei mai mulți” (I Corinteni 9, 19).
Așadar, prin prisma celor spuse de Sfântul Apostol Pavel, drepturile mele, libertatea mea se sfârșesc atunci când îl împiedic pe aproapele meu să-L descopere pe Dumnezeu și să-i urmeze legile binefăcătoare și mântuitoare. Cu alte cuvinte am dreptul să fiu liber atâta vreme cât nu-l păgubesc pe „celălalt”, „ajutându-l” să se înstrăineze de Dumnezeu.
De altfel, raportându-ne la Creatorul cerului și al pământului noi oamenii avem numai obligații și nicidecum drepturi pe care să la revendicăm, deoarece Dumnezeu ne-a înzestrat cu tot ceea ce avem nevoie pentru a parcurge, în deplină libertate, drumul spre desăvârșirea noastră, drumul spre bucuria viețuirii veșnice în sânul iubitor al Sfintei Treimi.
Preot Daniel VRACIU
