Drepturi

Dacă jucăm bine 80 de minute și facem o nenorocire de egal în ultimele 10, vinovați nu sunt jucătorii care dormeau pe ei, ci publicul și, desigur, presa. Iar dacă jucăm prost de două ori câte 90 de minute și publicul huiduie echipa, vinovații sunt aceiași. Scuza pentru jocul mizerabil este faptul că „am adunat, totuși, cele 3 puncte, deci ne-am făcut treaba și suntem în grafic”. Dar nimeni nu le explică, pe înțelesul lor limitat, domniilor Nașu’, Corleone, Piți și trupa cu publicul plătește biletul ca să vadă spectacol, nu grafice și obiective atinse. Dacă prin joc îți atingi obiectivul, cu atât mai bine. Iar pentru banii dați, s-avem pardon, publicul, indiferent că se duce la teatru, concert sau fotbal, are tot dreptul să fluiere și să huiduie dacă actorul își uită replicile ori le bâlbâie, dacă în loc de „live” i se oferă un playback și, desigur, dacă în loc de fotbal vede țurcă. Sau Pițurcă. În loc de una antrenor adevărat, care nu s-ar apuca nici sub amenințarea cu pușca să bulverseze complet jocul unei echipe, și-așa ca vai de ea, transformând fundașul de la marcaj (care nici acolo nu-i ce-a fost odat’, adică fundaș stânga, vi-l mai amintiți?) în mijlocaș ofensiv, ba și coordonator de joc. Acum, că au trecut deja câteva zile de la tărășenia de sâmbătă, cred că pot să trag la cere concluziile. Care, îmi pare rău, sunt cam nu se poate mai defavorabile actualei naționale, cu nimic mai brează decât la ultimele campanii. O echipă brambura, etalând tot atâtea idei în joc câte se află în craniu lui Pițurcă, adică zero. Am văzut o apărare vraiște, în care era evident că nimeni nu se înțelege cu nimeni. La mijloc, renunțarea la Bănel și recurgerea la alte și alte improvizații a făcut ca stăpâni pe zonă să fie belarușii, lucru mai mult decât umilitor. Iar atacul care, alături de Coman, a salvat aparențele de dezastru prin „atingerea obiectivului”, e clar că e alcătuit din indivizi între care nu există comunicare, ba care și gândesc fotbalul în moduri radical diferite. Ceea ce-i unește pe Marica și pe Mutu, dincolo de abilitatea tehnică indiscutabilă, este tendința de a rezolva totul pe cont propriu. Fiecare din ei și la fiecare fază. Dacă asta i se pare lui Pițurcă o echipă închegată e treaba lui. Tot așa cum treaba spectatorilor e să huiduie și să fluiere când nu le place ceea ce văd.