Dreptate sau ciudățenie?

S-au încheiat și dublele de calificare. Ultimele 4 echipe calificate din Europa au ce sărbători, cele mai crunte beții în acest sens având loc, e lesne de dedus, în Suedia. Dincolo de performanța statistică și financiară de a fi eliminat ditamai Italia, din jocul Suediei ne va rămâne întipărit în minte jocul aproape la fel de mizerabil ca acela al României de la Euro 2008. Altceva? Baftă porcească, preț de 180 de minute în care mingea a refuzat pur și simplu să intre în poartă suedeză, precum și una supraporcească, atunci când devierea aia tâmpită a dus mingea în poarta lui Buffon. Printre nenumăratele prostii debitate de comentatorii noștri s-a strecurat și ceva care poate părea un adevăr, anume că Italia a plătit acum prețul nenumăratelor calificări și victorii la scor de 1 – 0, derulate de-a lungul zecilor de ani de când este de neconceput competiție importantă fără ea. Prin asta s-ar fi făcut cumva dreptate, ziceau ei. Ce distruge însă afirmația asta este faptul că El Shaarawy nu are de ce deconta în 2017 jocul perfect închis practicat de Italia anilor ’60, din epoca de aur a „lacătului”. Italia a jucat avântat, ofensiv, a tras de 23 de ori la poartă, față de 4 șuturi ale Suediei. Echipa care a făcut antifotbal se numește Suedia, și dacă așa are de gând să joace și în Rusia (dar cum naiba să joace altfel?, cu ce fotbaliști?) atunci mai bine ar sta acasă. Oricum, calificarea ei e mai mult decât o surpriză, este o ciudățenie. Pe de altă parte, ziarele de ieri anunțau intenția lui Ibra de a reveni la națională, dacă refacerea după accidentare va fi deplină. Ca fan necondiționat al lui, declar că aș fi fericit să-l văd acolo, și poate că asta ar schimba și fața echipei suedeze. Pe de altă parte, îi dau dreptate și lui Sorin Avram, care ieri a spus că nu i se pare corect: adică ăla, oricine ar fi el, a muncit, a transpirat, s-a consumat, iar la urmă, când treaba e gata, vine Ibra și se duce el la turneul final. Asta ar fi dreptate?