Drame de tot felul

A sosit, se pare, clipa despărțirii. A cui? De cine? Păi, a fotbalului sucevean de Divizia B, ultimul nivel (din două!) cât de cât acceptabil. Visul de mărire s-a transformat într-un coșmar și, ceea ce este însă mai grav, într-o dezamăgire cumplită, cu atât mai mult cu cât în tur, ba și la sfârșitul acestuia, se părea că nu vom avea griji de acest fel. Iată că ne-am înșelat. A fost nevoie doar de câteva etape pentru a ne lămuri că dorința este una, iar putința alta. Mai exact, că nu e deloc. Astfel încât nu ne rămâne decât să sperăm că tranzitul prin C va fi cât mai scurt și că (iar asta e mult mai important) vom reuși într-un an și ceva să construim o echipă adevărată, cu jucători dispuși și predispuși la efort, ba și cu ceva talent, dacă se poate. Este mica noastră dramă, incomparabil mai mică (dar vioaie!) decât a Stelei, cea care a ajuns ciuca bătăilor la mai puțin de un an după parcursul excepțional din Cupa U.E.F.A. și în același sezon în care a urcat în Liga Campionilor. Se nasc și aici niște întrebări, evident că în cea mai mare parte retorice, la care răspunsurile sunt însă la îndemâna oricui studiază fotbalul ca fenomen social. Alaltăieri, la televizor, un reputat antrenor român a explicat că în ziua de azi echipele mor mai repede decât în urmă cu 15, 20 sau 30 de ani, mai ales fiindcă sezonul ultraîncărcat le face să „ardă” mai intens. O echipă joacă acum vreo 60 de meciuri pe sezon, ceea ce e altceva decât cele 40 – 45 de acum ceva vreme. Iar dacă nu ai un lot nu doar mare, ci și cu rezerve apropiate valoric de titulari, te-ai fript. Este exact cazul Stelei. Înainte de o medicație aiurea, cred că acolo suprasolicitarea a făcut ca piesele de bază să cedeze una câte una. Iar rezervele sunt mai degrabă hazlii decât valoroase. Spuneți-mi: nu vi se face milă de Elton care se zbate, săracu’, ca … într-o căldare, iar ăilalți nici nu înțeleg ce face el acolo. Iar Becali greșește grav dacă chiar crede că dând banii pe vasluieni ori bistrițeni o să iasă o Steaua mai bună. E nevoie de Eltoni, cât mai mulți eltoni și, dacă se poate, și ceva mai răsăriți.