Dragostea creștină trebuie să se arate prin fapte bune

Dragostea creștină trebuie să se arate îndeosebi prin fapte bune. Săvârșirea faptelor bune înseamnă însă împlinirea voii lui Dumnezeu. Astfel, pentru a săvârși fapte bune, omul trebuie sa cunoască voia lui Dumnezeu. Iar voia lui Dumnezeu o poate cunoaște prin legi.
Legile sunt, după izvorul lor, de două feluri: Legi dumnezeiești și Legi omenești.
Legile dumnezeiești cuprind: Legea veșnică; Legea morală firească și Legea morală pozitivă, dată omului prin descoperirea dumnezeiască a Vechiului Testament și a Noului Testament.
Legile omenești cuprind: legi bisericești și legi civile.
– Legea veșnică
Dumnezeu a creat lumea după un plan pe care El, ca ființă veșnică, l-a întocmit din veci și-1 îndeplinește în timp prin Pronia Sa, într-o ordine stabilită de El (ordinea universală). Potrivit acestui plan, făpturile se îndreaptă în chip natural către Creatorul lor.
Planul sau ordinea aceasta, izvorâtă din veci din nemărginita înțelepciune și voie dumnezeiască, după care se conduc toate creaturile spre îndeplinirea scopului dat lor, se numește legea veșnică sau eternă. Despre ea se spune în Sfânta Scriptură: „Eu am fost din veac întemeiată, de la început, înainte de a se fi făcut pământul” (Pilde 8, 23).
Legea veșnică este de neapărată trebuință, fiindcă Dumnezeu, Care este Ființa desăvârșită, nu poate să creeze făpturile și să le dea și un scop fără să le rânduiască pe toate spre îndeplinirea acelui scop. De asemenea, legea veșnică este neschimbătoare, fiindcă neschimbător este Dumnezeu în hotărârile voii Sale; este universală, adică ea cuprinde toate făpturile, întreg universul.
După credința noastră, pe temeiul acestor însușiri, legea veșnică este izvorul tuturor legilor din univers: al celor fizice, pentru lumea materială și pentru făpturile necuvântătoare, și al celor morale, pentru făpturile înzestrate cu judecată și voie liberă.
– Legile date pentru om se numesc legi morale
Legile date pentru om se numesc legi morale, fiindcă se îndeplinesc cu voia personală a omului, adică cu cunoștință și libertate, pe când legile fizice se îndeplinesc de la sine.
Deci, voia lui Dumnezeu, cuprinsă în legea veșnică, se face cunoscută prin legile fizice și prin legea morală, care este de două feluri: firească și suprafirească.
După credința creștină, legea morală firească este legea întipărită de Dumnezeu în inima omului odată cu crearea lui, și care poate fi descoperită prin lumina firească a minții omenești.