Tânăr și promițător poet iconar, care, ulterior a pactizat cu comuniștii, salvându-și prietenii iconari, Dragoș Vicol a publicat mult: „Scrisoare de la tata“ (versuri, 1949), „Raiul de aur“ (povestiri, 1951), „Se risipește negura“ (povestire, 1951), „Valea fierului“ (roman, 1953), „În munții din miază-noapte“ (roman, 1959), „Reportaj liric“ (versuri, 1963), „Nopțile dinspre ziuă“ (roman, 1970), „Satul cu oameni frumoși“ (1975), „Poemele de acasă“ (1977), „Cerbul singuratic“ (proză, 1978) etc.