Cu câteva săptămâni în urmă, când la Casa de Cultură din comuna Vama s-a inaugurat prima expoziție permanentă de pictură naivă din perimetrul bucovinean (expoziție care etalează portretele meșterilor și meseriașilor vămeni, cei care prin meșteșugul și iscusința lor au făcut ca Vama să fie una dintre comunele cele mai vrednice din perimetrul bucovinean), undeva, în înșiruirea de chipuri zugrăvite, putea fi identificat portretul artistului octogenar Dragoș Olaș.
Dragoș Olaș, care nu era altul decât autorul lucrărilor expuse, dar care nu se prezenta în această galerie de portrete ca pictor, ci ca sculptor în lemn.
Meșteșugul prelucrării artistice a lemnului
Dragoș Olaș, care, deși s-a stabilit la Vama de mai bine de șase decenii, spune zâmbitor că este „venetic” în localitate întrucât își are obârșia la Breaza, a lucrat toată viața ca silvicultor.
Meșteșugul prelucrării artistice a lemnului l-a învățat încă din anii adolescenței, frecventând cursurile Școlii de Arte și Meserii din Câmpulung Moldovenesc, unde i-a avut ca profesori pe Ioan H. Sârghie și Roman Boianciuc, meșterul lutier care a ucenicit la Praga și care a înființat secția de instrumente muzicale de la Reghin.
Școala și-a schimbat însă profilul după reforma învățământului din anul 1948, iar pregătirea artistică a fost înlocuită cu cea tehnică axată pe exploatarea și industrializarea lemnului.
Cu diploma de absolvire a școlii, Dragoș Olaș a fost repartizat la Ocolul Silvic din Vama, unde a activat ca tehnician silvic până la pensionare.
Casa familiei Olaș, unul dintre obiectivele trecute pe harta turistică a zonei
Mediul însă a fost propice pentru continuarea și dezvoltarea abilităților sale artistice, iar Dragoș Olaș nu și-a abandonat niciodată plăcerea de a căuta forme în fibra lemnului.
Casa familiei Olaș a devenit un veritabil muzeu. Sute de lucrări sculptate în lemn de esențe diferite s-au adunat cu timpul, determinându-i pe soții Dragoș și Zahara Olaș (o înfocată păstrătoare de tradiții) să transforme unul din imobilele complexului gospodăresc (casa cea nouă, cu etaj) într-o expoziție permanentă de sculptură.
Casa-muzeu (Dragoș Olaș este unul dintre vrednicii locuitori care au făcut ca Vama să fie numită „comuna muzeelor particulare”, casa familiei Olaș fiind, alături de „Casa Iorgu Toma”, „Casa Nicorescu” sau casa familiei Orșivschi, care adăpostește „Muzeul Oului” și o bogată colecție de etnografie, unul dintre obiectivele trecute pe harta turistică a zonei) îmbie de la intrare cu această expoziție de sculptură în lemn.
Icoane sculptate, basoreliefuri cu heruvimi și chipuri de țărani, plachete, troițe, totemuri și steme
Primul și cel mai vizibil exponat este ursul în mărime naturală, sculptat în lemn de pin negru, care străjuiește ușa de intrare.
Un urs prietenos, ridicat pe labele dinapoi, care întâmpină vizitatorii, o piesă masivă cioplită doar într-o singură vară.
Încăperile, începând din antreu și până la ultima cameră de la etaj, etalează serii de lucrări sau piese singulare, lucrări de o diversitate uimitoare, icoane sculptate cu scene biblice, sfinți și heruvimi, basoreliefuri care reproduc chipuri de țărani bucovineni după tablourile pictorului George Lowendal, măști împodobite cu trofee de vânătoare, statuete și plachete ornamentale cu scene din viața satului, cu obiecte etnografice, cu chipuri de cărturari. Acestora li se adaugă candelabre, troițe, totemuri, steme și blazoane.
Atelierul cu arome de talaș, de baiț și de lac
Atelierul de lucru se află în spatele casei. Un banc de tâmplărie, lăzi, dulapuri și polițe cu scule, de la fierăstraie, bărdițe și topoare, la dălți de diferite tipuri.
La cei 85 de ani pe care-i va împlini în toamna acestui an, Dragoș Olaș cioplește lemnul cu aceeași plăcere și cu aceeași mână sigură ca în anii din tinerețe. Fie că „pigulește” la o piesă de mici dimensiuni cu detalii milimetrice, fie că scobește cu dalta pentru a adânci în lodba de paltin căușul unui linguroi uriaș, Dragoș Olaș își petrece multe ore în atelierul cu arome de talaș, de baiț și de lac.
De aceea primarul și consilierii locali i-au conferit titlul de „Cetățean de onoare”, spunând că „astfel îi răsplătim pe cei care au contribuit la istoria culturală a comunei Vama”.
