Dragi șoferi, atenție! Cad gropi!



Pe străzile aglomerate ale unui oraș mic și neîncăpător vezi de toate. Traficul oferă cea mai bună modalitate de a-ți da seama cum e construit un om în interior. Cum gândește. Cum reacționează. Cât de educat este. Partea asta cu educația e rara avis, bineînțeles. Trecând peste șoferii teribiliști, care în mod sigur nu vor deceda de bătrânețe, nu există zi în care să nu te izbești de tot felul de giboni. Forme de viață care din păcate au obținut dreptul de a conduce automobile. La pachet cu dreptul de a-i încurca pe ceilalți.
Cât de nesimțit să fii să blochezi banda întâi atunci când semaforul arată verde intermitent la dreapta? Asta în condițiile în care pe banda a doua sunt doar câteva mașini. Dar, nah, tu mergi ca bizonul înainte și vrei să fii primul. Iar atunci când șoferul din spatele tău îți semnalizează cu farurile, te dai jos și începi să înjuri. E o chestiune de politețe rutieră, muflonule. Bine că faci scandal pe la toate instituțiile că nu ți se arată ție respect. De parcă-l meriți. Știți ceva? Bine vă fac toți ăștia care vă dau cu flit și vă tratează cu sictir. Așa meritați, la câtă nesimțire și răutate cărați în voi unii.
Îți ies creierii prin ochi atunci când mergi în coloană și vezi că prima mașină merge cu 50 în afara orașului. Faci eforturi disperate să depășești, că doar ai treabă și nu poți sta după toți melcii. Și ce constați? În capul coloanei se află o mumie care privește doar în față, cu ochii lipiți la propriu de parbriz, strângând volanul ca viitorii înecați de pe Titanic colacul de salvare. Asta în cazul în care nu se formează kilometri de mașini după nu știu ce basculantă sau utilaj din 1900 toamna, care, ce să vezi?, așa hârbuit cum e are dreptul de a circula. Ce contează că scoate sute de metri de fum negru? El e participant la trafic. Că, deh, dacă permitem tuturor coșciugelor să intre în țară, de ce să interzicem motoarele terminate ale unor cadavre?
Încurci traficul parcând aiurea. Lași tigaia de mașină oricum, justificându-te că nu sunt locuri de parcare. Trecem peste faptul că parcările cu taxă nu sunt vreodată pline la refuz. Trecem peste faptul că bordurile implementate de unii cărora cred că le lipseau ochelarii când le-au desenat sunt adevărate capcane în care îți poți distruge puternic mașina. Trecem peste faptul că nu există drum în orașul ăsta care să nu fie plombat strâmb, bineînțeles. Mai trecem și peste faptul că unii care sunt mari specialiști nu sunt în stare să alinieze gurile de canal cu drumul. Trecem peste toate mizeriile pe care nesimțirea celor care au în grijă drumurile ni le oferă din plin, pe banii noștri. Trecând peste toate astea, rămâne prezența sau absența bunului-simț care ar trebui să îți dicteze comportamentul. Dacă tu parchezi oriunde, fără să-ți pese că blochezi sau încurci multă lume, oare nu ar trebui să ți se scrie cu un cui pe capotă „ai parcat ca boul”?
Eu sunt tare curios să aflu răspunsul la o chestiune. Să spunem că ai o mașină nouă. Nu vreo conservă de zeci de ani adusă cu 500 de euro de prin Germania. Și rulezi cu ea prin orașul ăsta. Și după câteva mii de kilometri, din cauza drumurilor de proastă calitate îți cedează anumite componente, mai repede decât termenul de funcționare prevăzut din fabrică. Poți demonstra în vreun fel că gropile și denivelările din asfaltul ăsta superplombat strâmb ți-au stricat mașina? Nu cred. Strângi din dinți, scoți banii pentru reparații și te resemnezi. Asta facem de secole.
Când se vede cel mai bine cât de strâmbe sunt șoselele patriei? Atunci când plouă. Și vara asta am avut parte de multă apă. Lăsând la o parte faptul că e depășită complet canalizarea, ce observăm? Bălți peste tot. Nah, de drept ce e. De cât de bine sunt „plombate” aceleași gropi pe care le cunoaștem de ani de zile. Ați fost vreodată pe serpentine? Sunt sigur că da. Îți sar plombele din gură și rinichii din lojele renale, că ți-e scârbă să mai conduci. Să mai spun despre străduțele dintre blocuri? Să mai spun ce șuvoaie se formează? Să mai spun de gropile care par căzute din cer din abundență? Nu mai spun. Cunoașteți foarte bine.
Peste toate astea însă, ce avem noi cu adevărat frumos pe străzile astea? Panseluțe. Fluturași. Sensuri giratorii. Reclame luminoase care îți fură ochii. Totul e minunat. Asta până când te pui în mișcare odată cu coloana în care stai și apelezi la toți sfinții și heruvimii atunci când nimerești în inevitabila groapă care te așteaptă răbdătoare oriunde și oricând.
Dar e bine. Plătim cel mai mare preț din Europa la benzină și motorină. Plătim accize, taxe de drum, rovignete, impozite și taxe, susținem bugetul de stat. Plătim ca să ne deplasăm. Atât. Pe ce anume să ne deplasăm ne privește. Bine că ne-au învățat la școala de șoferi slalomul printre jaloane. E de mare ajutor în mersul printre gropi. Minunată țară. Minunați oamenii care acceptă fără să crâcnească toate astea și multe altele.



Recomandări

Cockteil… cu amor, umor și poezie. Pălăriile tovarășului Emil Bobu

Cockteil… cu amor, umor și poezie. Ciubucul logofătului Buhuș