Dragi copii, Bau-Bau e în parc

Viața la oraș e foarte solicitantă. Începând de la dificultățile de deplasare și până la opțiunile limitate de relaxare. E un ritm infernal ce caracterizează goana după timp. Mulți dintre cei care lucrează toată ziua au mare nevoie de o deconectare seara. Și au de ales între terasele pline de tot felul de primate sau minunatele parcuri din superba noastră urbe. Cum marea majoritate au copii, normal că parcurile sunt luate cu asalt. Un petec de verdeață ici, colo. Câteva tufe necosmetizate de ani de zile, sub care, sunt sigur, se ascund tot felul de forme de viață dezgustătoare. Un restaurant. Steaguri ale Uniunii Europene. Un șantier în fața lor. O gheretă cu un paznic irascibil la mingile și gălăgia copiilor. Bănci ocupate de tot felul de oameni.
Normal, nu puteau să lipsească javrele. Comunitare sau nu. Nu vezi nici măcar un posesor de patruped care să respecte legea. Nimeni nu e dotat să strângă mizeria pe care o face animalul său de companie. Iubitori doar de animale, nu și de natură. Minunați oameni. Două doamne trecute demult de primăvara vieții merg tacticos pe alei privind atente în jur. Una din ele are o sacoșă albă. De obicei nu am timp să urmăresc tot ce se întâmplă în jurul meu, dar acum chiar sunt curios. Mi-am parcat mașina unde am putut, având treabă în zonă. Bine că nu trebuie să iau autobuzul până la ea. Că, deh, parcatul depinde de noroc. Mă uit la ceas. Am câteva consultații la domiciliul pacienților, dar îmi pot permite câteva minute de contact cu realitatea din jurul meu.
În spatele restaurantului este un loc special amenajat pentru angajații fumători. Că, deh, Constituția îți garantează dreptul la sănătate prin izgonirea fumătorilor din spațiile închise. Nu prin acces la fonduri, în cazul în care ai marele ghinion să fii bolnav de cancer, leucemie, malformații cardiace grave sau în nevoie de un transplant. Bolnavii psihici o duc cel mai bine, că doar medicii de familie, care au fost atât de proști încât să le pună interesele deasupra unor hârtii, le plătesc medicamentele. Cu penalizări și majorări. Minunată medicină de linia întâi. Poți să o practici doar dacă vezi pacienții ca pe niște purtători de scrisori medicale o dată la trei luni.
Unul din angajați fumează liniștit. La un moment dat se ridică brusc. Se repede la un lemn de pe jos și-l aruncă înspre o bancă. Nu știu ce l-a apucat. O fi stresul de vină. Dau să-l întreb ce are. Amuțesc. Din spatele băncii a fugit un șobolan. Urât animal. Copiii care se jucau în iarbă l-au văzut. Unul mai curajos a vrut să-l prindă. Că i s-a părut drăguț. Șobolanul avea însă alte planuri. S-a făcut nevăzut în celelalte tufe. După câteva secunde de liniște a izbucnit circul. Trei câini care-și fac veacul tot pe acolo au considerat că le-a încălcat teritoriul. Nah, doi masculi și o femelă. Cu pui. De bine ce a reușit programul de sterilizare pe bani publici. Nu e prima oară când îi văd. Unul din ei e agresiv. Mai sare la copii și bicicliști. Inclusiv subsemnatul a fost cât pe ce să fie atacat pentru că a îndrăznit să se apropie. Autoritățile au uitat să pună semnul cu „Grădină Zoologică” în centrul orașului. E de înțeles. Sunt prea ocupate cu pavele și borduri de jumate de metru.
Gălăgia durează câteva minute. În sfârșit totul intră în așa zisul normal în care ne păcălim că trăim. Doamna cu plasa albă sare în sus de bucurie. Se duce direct la potăi. Scoate mâncare. Resturi de pui, câteva felii de salam, oase și un fel de terci care bănuiesc că a fost cândva o ciorbă. Javrele dau din coadă. E ora mesei. Mizerie, purici, rahați și mirosuri de-ți vine să vomiți. Toate astea nu contează. Bucuria unor babe de a hrăni niște câini ce nu au ce căuta în așa un spațiu plin de copii e mai presus de toate.
Scârbit, arunc mucul de țigară pe jos. Și așa nu e nimeni să mă amendeze. Și așa nu e nimeni care să rezolve problemele de igienă și de siguranță prin parcuri. Nu mă pot abține să mă întreb cine va răspunde în cazul în care un copil va fi desfigurat de potăile astea agresive. Opinia publica? Doamnele care îi hrănesc? Administrația locală? Părinții? Că nu s-au înarmat ca Rambo? Că nu au mamele macete în cărucioare? Nuuu, copilul, cel mai probabil. Ce ai căutat în parc? Nu știi că acolo e teritoriul câinilor, șobolanilor, insectelor de orice fel? Nu știi că în parc e casa lui Bau-Bau?
Stați acasă și ieșiți doar când trebuie să vă plătiți dările. Și așa nu aveți drumuri și locuri de parcare. Ce să căutați pe afară? Vreți să aglomerați spitalul venind mușcați de tot felul de jivine? Sau să faceți astm bronșic de la atâta praf și mizerie? Aaaa. Aveți de hrănit câinii comunitari? Asta e altceva. Sunteți bineveniți. Că doar nu o să se ocupe administrația locală de ei.