Dragă mamă și tată

După cum știți, în urma schimbului de studenți Erasmus Socrates pus la cale de mămuca Uniunea Europeană, azi sunt în drum spre București pentru a lua avionul spre Madrid. Eu nu în Madrid trebuie să ajung, ci în Lisabona, dar e mai ieftin să procedez așa, adică să schimb mai multe „mijloace” până la destinație. Asta urmare a faptului că sunt student și nu parlamentar. Dacă eram parlamentar în Suceava, nu vă faceți o impresie proastă, nu cheltuiam banii să ajung direct. Măcar făceam un ocol mai mare până să ajung în locul unde aveam treabă. Adică o luam întâi prin Italia, Germania, o escală de o săptămână în Statele Unite, un schimb de cherosen la Tokyo, apoi… la naiba, datoria patriotică!
Mamă și tată, să știți că sunt destul de neliniștit cu plecarea asta. În primul rând că nu am mai zburat cu avionul. Și-apoi cum nu sunt consilier județean, zbor și cu un avion ieftin. Adică, făcând o analogie, nu zbor cu un Merțan, ci cu o Dacie de 25 de ani. Acum înțelegeți de ce am emoții? Parcă văd cum pasărea asta mai lasă găinaț în zbor vreo jumătate de aripă, un motor, o ușă ceva… Dincolo de asta, mamă și tată, e prima oară când, grație mămucii UE, ies din țară. Și nu știu cum vedeți voi asta, dar eu o simt ca și cum aș merge pe Marte. Adică… „dincolo”. E o senzație ciudată cu „dincolo” acesta. Trezindu-mă zi de zi într-un cartier din Burdujeni, între blocuri gri și murdare, urmărind zi de zi știrile despre securiști și Hayssam, e destul de posibil să mă surprindă ce găsesc „dincolo”, nu credeți? E o chestie aici. Știți că era spotul acela publicitar cu „România veșnic surprinzătoare”? Ei, acum va veni momentul de test! Unde sunt mai surprins? Aici sau „dincolo”? E… Voi ce ziceți?
Ca să închei scrisoarea mea, să știți că îmi va fi dor de voi. Și de blocurile gri. Și de Hayssam al nostru, care, nu-i așa, va prinde Top Ten în emisiunea „Mari Români”. Îmi va fi dor și de bunicul și de Baluba. Baluba e calul bunicului. Care îmi dă botul să îl pup, când mă vede.
Sper să vă găsesc cum v-am lăsat. În același oraș, care e acasă. În care gara din Burdujeni se construiește de 6 ani. Și nu a fost terminată.
Gata, mă duc la avion. Doamne ajută!
Al vostru,
Ovidiu