După un demers susținut pe o durată deosebit de lungă, cum ne mărturisește autorul, Mugur Andronic, ne este oferit vol. II din „Istoria Bucovinei. În epoca marilor migrații și până la încheierea formării Moldovei medievale” (425 p., 39 pl., 8 color), editat de prestigioasa Societate Culturală „Ștefan cel Mare”, ca al XIII-lea volum al seriei „Pagini din istoria și cultura Bucovinei”.
Cercetător remarcat cu multă vreme în urmă în mediul de specialitate, dr. Mugur Andronic este un foarte bun cunoscător al arheologiei și în general al istoriei Bucovinei, el dovedind și o foarte bună cunoaștere a cercetărilor din reg. Cernăuți și Rep. Moldova. Structura cărții urmărește evoluțiile produse în perioade istorice distincte, cu delimitări cronologice acceptate în mediul de specialitate european.
Pe măsura informațiilor disponibile, autorul examinează schimbările demografice intervenite de-a lungul vremii, dar și pe acelea din domeniul structurilor economice, sociale ori politice, cu variabile de la o perioadă la alta.
În partea de început a lucrării sunt analizate locuirile din epoca romană din spațiul bucovinean. Sunt prezentate culturile arheologice Sântana de Mureș și cea a Tumulilor Carpatici (sec. IV-V), ca rezultate ale unor sinteze culturale dintre dacii liberi și unele populații germanice.
Autorul consideră chiar că începând cu sec. VI aici au apărut slavii timpurii, cu anumite vestigii, în primul rând olăria lucrată cu mâna de tip Korceak, dar și ritul incinerației. Într-adevăr, o astfel de ambianță își găsește paralele pe un spațiu, unde ulterior își vor face apariția diversele grupe slave.
Mai ales după anul 1000, apar diferențieri între sudul și nordul Bucovinei istorice. În teritoriul din urmă se remarcă locuirea intensă, dar și apariția unor așezări slave cu specific deja urban, atestate în vechi letopisețe rusești (Vasiliv, Cucelmin sau Onut). Progresul demografic, feudalizarea societății sunt ilustrate și de cele peste 30 de fortificații din lemn și pământ, unele centre rezidențiale ale elitei politico-militare. Acum apar locuri de cult slave păgâne, de tipul sanctuarelor.
De maxim interes este și capitolul dedicat formării Moldovei medievale, cu atât mai mult cu cât, în urma propriilor cercetări arheologice îndelungate de teren, autorul oferă informații inedite și chiar interpretări care, de presupus, nu vor trece neobservate de specialiști.
Noua carte a dr. Mugur Andronic se adresează specialiștilor, dar și publicului larg.
Și dinspre Ardeal, ea întâmpină interesul de a cunoaște istoria unui spațiu învecinat, cu atât mai mult cu cât pe durată lungă realitățile arheologice și evoluțiile petrecute în nordul Bucovinei au fost transmise precumpănitor din direcția istoriografiei ucrainene.
Lucrarea fixează reperele unor viitoare demersuri, necesare pe măsura avansului cunoștințelor.
Deocamdată, dr. Mugur Andronic merită din plin felicitări pentru efortul de a fi creat pentru întreaga Bucovină, prima dată, un cadru închegat, bine lucrat, în raport cu o perioadă de obicei pusă sub semnul „mileniului întunecat”.
Dr. Ioan STANCIU – Institutul de Arheologie și Istoria Artei al Academiei Române, Cluj-Napoca






