Două scene nemaiîntâlnite la biserica Mănăstirii Humor (I)

Înainte de a ne referi mai pe larg la cele două scene (nemaiîntâlnite) în pictura bisericească medievală, și anume ”Cavalerul eroic” și ”Arcanul de la Humor”, se cuvine să ne oprim la principalele particularități artistice de la actuala biserică a Mănăstirii Humor, care au făcut să fie atât de apreciată de specialiștii în arta religioasă și de turiștii din întreaga lume, drept pentru care aceasta a fost trecută în patrimoniul UNESCO, alături de celelalte patru biserici surori, cu pictură exterioară, din Bucovina: Voroneț, Sucevița, Moldovița și Arbore. Un alt motiv pentru care se cere să ne îndreptăm atenția spre această latură este împlinirea, în cursul anului trecut, a șase secole de atestare documentară, fiind una dintre cele mai vechi biserici din Moldova. Aceasta este totodată posesoare, printre altele, a faimosului Tetraevangheliar de la Humor, dăruit personal de Ștefan cel Mare. De asemenea, tot în anul care s-a scurs, se mai împlinesc 480 de ani de la realizarea strălucitei opere picturale a bisericii mănăstirești, realizată de genialul pictor Toma de la Suceava și ctitorită de marele logofăt Toader, evenimente majore care se cuvenea să fie celebrate la nivelul valorii pe care le dețin, biserica Mănăstirii Humor fiind, de altfel, prima dintre cele cinci, existente în Bucovina și în lumea creștină, înveșmântată cu minunata pictură exterioară.
Înainte de a ne raporta la arta picturală, merită precizate câteva din particularitățile arhitectonice. Este prima biserică prevăzută cu un pridvor deschis în locul celui închis. Acest pridvor are patru mari arcade, care-i conferă o marcantă monumentalitate, ce se amplifică datorită înfricoșătoarei scene a „Judecății de Apoi“ pe care o adăpostește. Alt unicat arhitectural este tainița unde se ascundeau odoarele de cult mai de preț ale mănăstirii, încăpere ce este situată deasupra camerei mormintelor. De asemenea, Humorul se mai poate mândri cu impresionanta realizare a cupolei care îmbină armonios arhitectura cu pictura, sintetizând o lucrare monumentală care a provocat admirația multor analiști.
Biserica acestei mănăstiri face trecerea de la edificiul sacru cu două încăperi, la cel cu patru: pridvor, pronaos, gropniță și naos – altar.
Sub aspect pictural, celebritatea bisericii Mănăstirii Humor provine în primul rând de la vastul ansamblu de picturi murale care o împodobesc, atât în interior, cât și în exterior. Humorul aparține acelui fenomen de universală notorietate, cunoscut sub numele „pictura exterioară bucovineană”, care s-a dezvoltat atât de strălucit în perioada domniei voievodului Petru Rareș.
Dacă principalele scene care alcătuiesc pictura exterioară a locașului de cult, ca: Imnul Acatist, Arborele lui Ieseu, Judecata de Apoi, Cinul, Asediul Constantinopolului, le regăsim și la celelalte patru edificii de cult cu pictură exterioară, în schimb modalitatea redării diferă în mare măsură și particularizează Humorul. Aici se remarcă îndeosebi calitatea picturii, modul judicios în care sunt plasate și redate într-o policromie vie și optimistă scene și personaje.
Așa cum afirmă unii experți, la Humor se regăsește acea orchestrație de culori calde, pe suportul cărora roșul se detașează cu strălucire și, tot aici, se poate sesiza o vioiciune cromatică și inventivitate a acordurilor care nu se regăsesc la nici un alt ansamblu de pictură moldav. Redate simplu, însă foarte expresiv, imaginile se individualizează, mai cu seamă prin efectele cromatice, care, fără să-și piardă distincția, se stimulează reciproc, conferind compoziției generale o nemaiîntâlnită forță de comunicare.
Sub aspect tematic, ceea ce se distinge în ansamblul pictural de la Humor, alături de aspectele dominant religioase, de introducere a admiratorilor în dogmatica creștin-ortodoxă, este semnificația ideologică, de plasare a acestei arte în slujba cauzei naționale a Moldovei, ca purtătoare a unui mesaj cu caracter realist, laic. În scene ca Asediul Constantinopolului, unde sunt redați turcii doborâți de ghiulelele de tunuri și săgețile moldovenilor, iar în fața tronului Judecății de Apoi otomanii și tătarii sunt osândiți și trimiși în chinurile iadului.
Tot în scopuri patriotice și creștine este amplificat numărul de sfinți militari, ca niciunde în alte biserici mănăstirești. În naos sunt redați optsprezece sfinți războinici, fiecare foarte bine înarmat și pregătit de luptă. Dacă la bisericile anterioare, în pictura exterioară, erau redați doi din cei patru mari sfinți militari, la Humor sunt amplasați patru, în frunte cu Sfântul Gheorghe, impresionanți ca mărime, alură războinică, călare pe cai, gata de luptă și îndreptați spre granițele de sud-est ale Moldovei, în direcția de unde veneau de obicei dușmanii țării și ai creștinilor. Totodată, o pondere însemnată i se acordă Arhanghelului Mihail, simbol al vitejiei și al victoriei sacre, care este amplasat în mai multe episoade anterioare, iar în pronaos este reprezentat ca un personaj central, viguros și înarmat, având lancea pregătită pentru luptă și apărare.
Leon Buburuzan