Două săptămâni

Atât a mai rămas până la reluarea campionatului de fotbal, ba chiar și mai puțin: 13 zile, întrucât pe 22 ianuarie deja avem etapă din ceea ce a mai rămas de disputat din parcursul normal, la sfârșitul căruia intrăm în… anormalitate, adică în inexplicabilele play-off și play-out, și cred că nu are sens să vă mai fac demonstrația lingvistică a sinonimiei perfecte a acestor termeni în limba engleză, de unde și concluzia că deștepții de laFRF și de la LPF n-au fost în stare să găsească măcar un cunoscător mediu de engleză, care să le fi blocat terminologia tâmpită. În sfârșit, nu prostii din conducere ne interesează acum, ci deștepții din iarbă, mai exact din iarbă turcească, unde iarăși s-au înființat mai mult de jumătate din echipele din Superliga, cu hotărârea declarată de a pârjoli iarba de acasă, pe baza acumulărilor din Imperiul Otoman. Interesantă mi s-a părut abordarea echipei botoșănene, care a ales drept loc de cantonament… Bucureștiul! Logica acestei opțiuni e perfectă: Bucureștiul a fost sub un val de căldură, iarba era iarbă, nu ghețuș, se câștigă cel puțin 4 zile, care pe drumul către Turcia și retur ar fi fost pierdute cu avioane, autocare, cazări, împachetări și despachetări de bagaje. Abia aștept să văd și efectele concrete ale acestei abordări absolut originale. Este perioadanu doar a acumulărilor fizice, ci și a întăririi loturilor. Echipele cu pretenții, cele care declară că vor performanță, asta fac: atrag fotbaliști importanți care să le ajute în îndeplinirea obiectivelor. La noi, exact ca în anii trecuți, există două forme de „întărire”: prima, prin îndepărtarea celor de care e nemulțumit patronul (la FCSB), a doua,prin achiziționare pe doi bani a unora de care alții n-au știut cum să scape mai repede (CFR, Rapid, Craiova). E mișto fotbalul românesc jucat de români în România, nu?