Stimați cititori (sau consumatori, dată fiind denumirea) ai rubricii de fotbal pe pâine, dacă nu mai spuneam o dată, acum ceva ani, că tenisul e pe cozonac, ar fi trebuit s-o spun acum. Ați văzut cu toții, sper, finala masculină de la Wimbledon. Știu, nu orice meci de cinci seturi are suspansul inclus, știu și că Roger Federer a mai fost coautor al unor scenarii în cinci acte, de două ori cu Nadal, o dată cu Roddick. Dar… poate că această finală cu Djokovic a avut o încărcătură aparte. Poate este ultima dată când îl vedem pe Federer luptând cu un trofeu de Slam pe masă. Da, știu, îi tot cântăm prohodul și el nu se dă dus. Și cine știe câte lecții ne va mai servi maestrul elvețian! Duminică ar fi putut fi rege unic al Wimbledonului, singurul cu 8 titluri la cel mai vechi turneu din lume. N-a fost să fie, nu pentru că n-ar fi meritat, nu pentru că adversarul său n-a meritat, ci pentru că… adevărul este că nu-și are rostul vreo explicație tehnică. Sigur că Roger a întors meciul de la groapă, sigur că a avut minge de break în decisiv, sigur-sigur. Eu, unul, am două regrete. Că nu s-a jucat pe iarbă, ci pe bătătură. Și be… că Nole a apelat la o tactică paralelă cu tenisul, tocmai aici, în sanctuarul acestui sport, și tocmai în fața celui care nu s-a pretat niciodată la tertipuri. Sârbul știa că trebuie să-l întindă pe Roger în peste trei ore, peste patru era ideal. Nu insinuez nimic în legătură cu accidentarea, n-avem de unde ști noi ce-a fost acolo, dar Nole a fost auzit când i-a spus unui copil de mingi s-o lase mai moale! Să trecem mai departe glumind, s-o fi gândit la noi, să petrecem mai mult timp în compania tenisului de calitate.
Două regrete și referitor la partea feminină din tenis. După ce am desființat-o pe Șarapova pe motiv că a bătut-o pe Simona cu strigături la RG, acum ne-am bucurat de eșecul lui Bouchard în finala cu Kvitova, pe motiv că este mai băgată în seamă de presă decât Simona noastră. Păi însăși Simona noastră a ales asta atunci când și-a făcut acea operație! Dacă și-ar fi dorit, ar fi putut apărea cu antemergători prin toate revistele lucioase. Dar ea a ales tenisul. Iar Bouchard este răsfățată de presă nu numai pentru fața de păpușă, ci și pentru că știe și ea ceva tenis. La vârsta ei, Simona noastră nu conta în tenisul mare! Hai să ne respectăm mai mult adversarii, ne-am respecta pe noi. Desigur, nici să cădem în cealaltă extremă. Scuze, nici nu există acest pericol, extrema aia e rezervată unui singur om, același despre care spuneam că-și bate propriul personaj. Iată cum se exprima specimenul Radu Banciu în emisiunea-i televizată, după meciul Simonei cu Bouchard: „Am văzut-o și pe nenorocita noastră cum se agăța ca înecatul de pai. I-a salvat cinci mingi de meci copilei ăleia! Bine că a pierdut, am putut să beau și eu liniștit un pahar de apă”! Cine-i nenorocitul aici?
