Două nulități care împărțeau premii de gazetărie

Cei care s-au confruntat direct cu presa obișnuiesc să se plângă de calitatea profesională și mai cu seamă de calitatea morală a celor care practică această cândva nobilă meserie. Meseria de „cavaler al efemerului cotidian”, deși acum, de când cu textele care rămân de-a pururi pe internet, efemerul s-a permanentizat.
Cei învinuiți sunt, în principal, jurnaliștii din presa centrală, pentru că – și în presă, la fel ca multe alte domenii – de la București se dă ora exactă. Reproșurile sunt cam aceleași: fraze scoase din contextul declarațiilor, texte tendențioase, lansări de zvonuri false. Toate ducând la manipularea grosolană a opiniei publice.
Cum s-a ajuns aici? Pe mai multe căi. Una din ele este „Clubul Român de Presă”, organizație cu care jurnaliștii se fudulesc ori s-au fudulit destulă vreme. Această organizație acorda anual niște premii. Foarte prestigioase, chiar și marele Turcescu – să trăiți, dom’ colonel! – numărându-se printre laureați. Ba chiar și mai marele, deși mai puțin telegenicul Stelian Tănase – să trăiți, dom’ general-maior! – figurând printre laureați.
Premiile CRP erau acordate de Dumitru Tinu, cândva director la „Adevărul”. Un tip șters, limitat, fără vreun talent în afara aceluia pe care ți-l dă apartenența la serviciile de informații, de unde i s-a și tras, pare-se, sfârșitul. Un ins care, paradoxal, a strălucit doar după moarte, când s-a dezvăluit că avea un copil din flori. Normal, un copil nereușit.
Alt mare împărțitor de premii la CRP era Sorin Roșca-Stănescu, să trăiți dom’ general-locotenent. Cel intrat de curând acolo unde îi era de mult locul. Fost șef al ziarului „Ziua”. Foarte slab înzestrat intelectual, nul în meserie, cunoscând doar partea din dosul unui articol de presă.
Și acuma vin eu și întreb: atâta vreme cât nulitățile Tinu și Roșca-Stănescu împărțeau premiile de competență profesională, cum ați fi vrut să arate breasla gazetărească? Păi, unul ca mine ar fi avut parcă șansa cea mai mică de a fi vreodată premiat?
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.