Specialiștii au descoperit două noi tulburări de alimentație: stilul „mofturos” de mâncare și obsesia de a consuma exclusiv produse bio, informează Yahoo Health.
Boala „mofturoșilor” sau mâncarea selectivă este atunci când adulții se limitează la câteva categorii stricte de mâncare. Spre deosebire de cei care suferă de anorexie nervoasă ori bulimie, adulții mofturoși nu sunt preocupați de imaginea lor sau de numărul de calorii pe care le consumă. Deocamdată, specialiștii nu știu dacă acești adulți mofturoși nu au depășit încă faza copilăriei sau obiceiurile lor culinare sunt un semn al bolii obsesiv-compulsive. Unii ar putea avea „supergusturi” și anume un tip de alimente ar putea să le displacă în mod extrem.
Orthorexia a fost identificată în 1997 de medicul Steven Bratman. În latină, „orthorexie” înseamnă „alimentație corectă”. Astfel, cei care suferă de această tulburare insistă să mănânce doar alimente „pure”, evitând alimentele procesate. Anumiți cercetători susțin că această tulburare este asociată cu tulburările obsesiv-compulsive sau de tip anxios și susțin că acest stil de viață se învecinează cu anorexia nervoasă.
Mofturoșii mănâncă de obicei mâncare în culori fade: paste, brânză sau pizza cu brânză. Alții, preferă mâncarea care are un anumit gust sau o anumită textură. Pe lângă evitarea mâncării procesate, orthorexicii deseori elimină din dieta lor cofeina, zahărul, sarea sau lactatele.
Pentru mofturoși, unul dintre riscuri este faptul că acest stil de viață duce la carențe alimentare grave. De asemenea, pentru că sunt extrem de selectivi, aceștia se izolează social și le este jenă să meargă împreună cu prietenii la restaurant. De asemenea, aceștia tind să își ascundă tulburările și față de membrii familiei.
Specialiștii susțin că pentru mofturoși funcționează terapia prin care aceștia sunt încurajați să încerce mâncăruri noi, această terapie fiind aplicată și copiilor mofturoși. Terapia cognitivă, pe de altă parte, îi ajută pe cei care suferă de orthorexie să își depășească obsesiile legate de mâncare.
