Ieri, la prima oră a matinalului de la Radio Top, Sorin Avram mi-a spus că abia acum a înțeles de ce ai noștri nu prea mai încap nici pe la Terek Groznîi. Asta, după ce văzuse duminică un meci adevărat de fotbal adevărat: ȚSKA Moscova – Spartak Moscova. Un fel (dar cu totul altfel!) de Steaua – Rapid de pe la noi. Un meci ca mai toate din campionatul Rusiei: aspru cam ca prin Anglia, îndârjit ca la nemți și cu niște virtuozități tehnice pe deplin explicabile prin prezența în teren a unor brazilieni de toată nădejdea, inclusiv un Zico la cârma uneia din cele două combatante. Ca să le faci față unor ȚSKA, Spartak, Zenit Leningrad trebuie să arăți ceva fotbal. De aceea, nu poate să-i mire decât pe cei care nu au habar cum stau lucrurile acolo faptul că un maimuțoi umflat (și la figurat) ca alde „Săgeată”, înainte de a fi angajat este gonit ca hoții din bătătura cecenă. Faptul că traficanții de fotbaliști români grohăie că „Nicolae n-are de ce să dea probă de joc la Terek” conține un mare și grotesc adevăr: dacă dă probe se face de rahat, iar prețul ăla porcesc cerut pe maimuțoi se transformă într-un mare fîsss! Ăsta, la Groznîi, unde oamenii sunt generoși și au ceva mai mult timp liber din care pot irosi o fărâmă pentru a vedea balena hurducându-se pe teren… că la ȚSKA, Zenit sau Spartak nici nu pornesc discuția cu vânzătorii de maimuțoi. Meciul de care vorbeam s-a încheiat 2-1 pentru Spartak. Au fost de toate: faze, șuturi, penalty, goluri, vreo 4 bare, ce mai, spectacol total.
Seara, am văzut Supercupa României. Un meci cu miză zero, trofeul ăsta fiind, peste tot în lume, doar un prilej de chermeză. La noi, un nou prilej de golăneală: s-a jucat pentru nimeni, cu oficiali mai mulți decât spectatori (s-a promovat vreo două zile, iar în tribune au fost exact atâția oameni cât la o nuntă, dacă nu mai puțini), iar în teren s-au dat tălpi, coate și coase cât la un meci de promovare în Divizia C, nivel la care s-a și jucat. Singurul lucru bun a fost că pe tembeli i-au ținut plămânii toate cele 120 de minute.
Între meciuri, îmi propusesem să o urmăresc pe croitoreasa Plăcintă la Cristoiu. Mi-a trecut după ce a cârâit despre „prioritizarea” obiectivelor! Bă Guvern, de un’ le inventezi pe farfuzele astea?
