Vi-l mai amintiți pe Birlic în formidabilul rol al (ne)norocosului Lefter Popescu jucând scena prezentării demisiei? Ce piruetă batjocoritoare a-nvârtit în fața ochilor uimiți ai șefului, nesuferitul Georgescu, ce strâmbătură comică a însoțit cererea de părăsire a slujbei cu motivația (sanchi!) că „sănătatea prea delicată nu-mi permite să mai suport asprimile de tot felul ale serviciului”? Nu-i mai păsa de șefi: știa că i-a pus Dumnezeu mâna-n cap – câștigase lozul cel mare și la Loteria Constanța-Universitate, și la București-Astronomie! Dac-aș (mai) avea șefi, la fel aș face. Le-aș da cu tifla. Fiindcă, iată, sunt putred de bogat: am câștigat și eu la două loterii – ASIA UK Lottery International și Depot gift card. La prima 900.000 $, la a doua, numai 500.000. Cu 1.400.000 verzișori la teșcherea, nu-mi mai pasă de nimeni, începând cu șeful de scară de la bloc și terminând cu președintele României, oricare ar fi acela. Nici de încălzirea globală nu-mi mai pasă, nici chiar de al III-lea război mondial (la nevoie, am cu ce-mi construi un adăpost anti-atomic). Amândouă veștile bune le-am primit pe internet. Domnii de la UK Lottery mă anunță că, la 15 aprilie 2007, a avut loc tragerea la sorți prin care numerele mele (06, 09, 11, 33, 34, 49 and bonus ball 29) mi-au asigurat un câștig la categoria II-a. Bun și-ăsta! La urma urmei, trebuia să-mi vină rândul odată și odată, că-n jurul meu toți câștigă de-a moaca: ba licitații, ba încredințări directe, ba consilii de administrație, ba moșteniri de la mătuși… Mărturisesc: n-am avut habar de astă loterie, n-am ales nici un număr… cum s-ar zice, am câștigat fără să mișc un deget! Dar nu eu stabilesc regulile jocului, așa că… am noroc cu carul, drept pentru care merit din plin „Congratulations from the staff and thank you for being part of email accont users for the promotion.” La un moment dat, am avut și ceva îndoieli, amintindu-mi experiența avută cu petrolul african: mai an am primit o scrisoare oficială prin care mi se propunea să găzduiesc 35.000.000 dolari USA, din care să rețin 30% („your or your company”), să achit 5% comisioanele bancare și să restitui deponentului cei 65% rămași „când mi se va cere”. Îmi ziceam că nu poate fi vorba decât despre o operațiune de curățire a banilor negri, ori de dosire a cine știe cărui excedent, și cum nu încalc nici o lege românească, m-aș procopsi cu 11.000.000 de parai – ceea ce mi-ar permite, într-o primă urgență, să înlocuiesc bieleta ce tot zdrăngăne la bătrâna mea Dacie și să cumpăr 5 – de ce 5? Chiar zece pachete de tutun de pipă. Cel căruia i-am dat misiva la tradus (pentru deplină exactitate) mi-a arătat ditamai teancul: mai toți amicii mei erau pe cale să devină, tot astfel, miliardari. UK pare, însă, demnă de toată stima: scrisoarea are ref. no. ZFN/ 22512567303/07, batch no. 860565490902-204 și winning no. ASUK/ 33/36/45/12/07/KW. Tichetul meu câștigător poartă nr. 56475607545-188. Ce mai, seriozitate și precizie englezească, așa că mă grăbesc să împrumut și să trimit către organizatori cei 600 dolari ce-mi vor asigura expedierea câștigului. Ce nu face omul ca să-și asigure bătrânețile?
Vă mai amintiți finalul din „Două loturi”? „Un moșneag micuț, intrat la apă și scofâlcit se plimbă liniștit, cu acea liniște a mării, care, potolită în sfârșit, vrea să se odihnească după zbuciumul unui năprasnic uragan..” Și bătrânul „șoptește mereu, cu același glas blajin, același cuvânt: viceversa… da, viceversa!”
