Două cărți vechi, de la începuturile culturii române moderne

După Revoluția lui Tudor Vladimirescu, și mai ales după cea din 1848, societatea românească a cunoscut o primenire nemaipomenită la toate nivelurile. Peste înrâuririle balcano-orientale s-au suprapus cele occidentale creând adeseori, în câmpul culturii, o complexitate spirituală extrem de confuză, pe care avea să o limpezească foarte curând puterea tradiției. Cu puține excepții, Transilvania și Moldova au fost cuprinse de același elan înnoitor, în cele mai diverse domenii. Unul dintre acestea a fost, fără putință de tăgadă, nevoia de a contribui la răspândirea culturii. Este epoca apariției unor societăți culturale și a primelor ziare. Printre cele mai renumite societăți trebuie să amintim Asociațiunea Transilvană pentru Literatură Română și Cultura Poporului Român (ASTRA), al cărei eminent președinte a fost marele cărturar și luptător pentru drepturile politice și culturale ale românilor din Ungaria și Transilvania, mitropolitul Andrei Șaguna. Purtat de același elan patriotic, acesta a editat și periodicul „Transilvania” (1867-1946). În acest context, apare, în 1860, „Istoria bisericii ortodoxe răsăritene universale”, o lucrare deosebit de importantă pentru cunoașterea trecutului bisericii noastre ortodoxe. „M-am hotărât – scrie acesta – a compune cartea aceasta din izvoarele cele curate ale învățăturei Bisericei noastre, căci aceste sânt încredințate mie, și știu de la cine am învățat acele”. Scrisă cu caractere chirilice, lucrarea cuprinde două volume. Primul dintre ele se ocupă de istoria bisericii până în secolul al XVI-lea (incluzând capitole ca: „Despre începutul Bisericei celei vechi”, „Despre viața lui Hristos de la botez până la moarte”, „Despre lățirea creștinătății”, „Lățirea creștinătății în Germania”, „Despre obiceiuri și slujba dumnezeiască”, etc.), al doilea are drept obiect „Istoria bisericească de la veacul XV până în zilele noastre și înfățișează întâmplări bisericești”. În conglomeratul de etnii și curente religioase contradictorii, meritul operei constă în elucidarea și propovăduirea adevărurilor credinței ortodoxe.
Cea de a doua lucrare, scrisă cu litere latine, este un „Dicționar geografic al județului Suceava” (1894), având drept autor pe Serafim Ionescu. Obținând premiul „M.S. Regelui” pentru cel mai bun dicționar geografic al județului Suceava, lucrarea purtând ca motto „Sucidava” are două volume și câteva sute de pagini. Elaborat extrem de conștiincios, prin consultarea unor autori prestigioși (M. Kogălniceanu, B.P. Hasdeu, Gr.G. Tocilescu, A.D. Xenopol, D. Cantemir, V.A. Ureche, episcopul Melchisedec, ș.a.), „Dicționarul” conține în total 2475 numiri proprii de ape, munți, văi, dealuri, târguri, sate, mănăstiri, hanuri, mori, etc. De mare interes este partea istorică, întrucât, în sprijinul afirmațiilor, sunt citate, documente vechi și noi, cronici, manuscrise, inscripții, descrieri și rapoarte moderne. Un exemplu edificator în acest sens ar fi prezentarea orașului Suceava, prezentare care este, de fapt, un fel de micromonografie a acestuia. Deși orașul Suceava nu făcea pe atunci parte din România, autorul, în elanul său patriotic, a prezentat-o totuși ca pe localitate românească, punând accent în mod deosebit pe trecutul ei glorios. În același timp, guvernul, în frunte cu regele Carol I continuau să păstreze denumirea județului Suceava, deși acesta era în realitate integrat în alte hotare. Lucrarea poate servi ca mijloc de informație și comparație pentru cercetătorii de astăzi, întrucât fiecare comună sau sat este prezentat cu numărul de locuitori, producția agricolă și industrială, etc.
Cititorul curios se va întreba care este legătura dintre cele două cărți cu un conținut atât de diferit. Explicația este simplă. În strădania mea de a organiza un muzeu ecumenic, prof. Ioan Puiu mi-a donat aceste cărți și mi-a pus la dispoziție casa sa (pe care am cumpărat-o) din apropierea monumentului UNESCO (fosta mănăstire de maici „Înălțarea Sfintei Cruci”, ridicată de Ștefan cel Mare și Sfânt) din Pătrăuții Sucevei, pentru a-mi înfăptui planul.
Acestea fiind spuse, nu-mi mai rămâne decât să vă aștept la muzeu!
Prof.Arhid. Ștefan HRENIUC