Scriitorul și publicistul Ion Drăgușanul ne propune două volume a căror lansare va avea loc miercuri, 10 octombrie a.c., la ora 14:00, la Muzeul de Științele Naturii din municipiul Suceava, în cadrul unei manifestări care reactivează genericul „Octombrie de Bucovina”.
„Etnii bucovinene / Armenii, Evreii, Lipovenii, Rutenii, Țiganii”, de Dimitrie Dan
Este vorba, mai întâi, despre volumul „Etnii bucovinene / Armenii, Evreii, Lipovenii, Rutenii, Țiganii”, de Dimitrie Dan, care valorifică cele șapte broșuri și fascicole (trei despre armeni, câte una despre celelalte patru etnii), scrieri publicate între anii 1890-1912 de cărturarul bucovinean, broșuri și fascicole ale căror ediții inițiale sunt pe cale de dispariție, din pricina degradării, odată cu ele riscând să se piardă pentru totdeauna și opera etnografico-istorică a preotului cărturar.
Cartea recuperatoare cuprinde, în „Anexe”, și alte studii vechi, dar și câte un „hronic al numelor” și faptelor mărturisite de-a lungul istoriei, succesiuni de mărturisiri (citate din documente de cancelarie domnească, din relatările călătorilor străini sau din vechea presă bucovineană, nepublicate până în vremea lui Dimitrie Dan), unele dintre acestea cu valoare exclusiv istorică (precum documentele care probează originea armeană a legendarul Iațco, pe care l-a întâlnit Dragoș Vodă, sau documente care sugerează statutul de „resturi cumanice” al unora dintre țiganii meșteșugari), altele cu valoare anecdotică (de pildă, identificarea evreului care a adus, pentru prima dată, în 1640, în Moldova, din Galiția, „leacul pentru holeră”, adică holerca sau horilca).
„Etnii bucovinene / Armenii, Evreii, Lipovenii, Rutenii, Țiganii”, de Dimitrie Dan (redactor de carte Ion Drăgușanul), constituie, prin retipărire (pentru prima dată reunind între două coperte broșurile și fascicolele preotului cărturar), o reîncredințare de patrimoniu, săvârșită înainte de a fi prea târziu.
„Povestea așezărilor bucovinene” – volumul III
Cea de-a doua carte, pe care Ion Drăgușanul o semnează ca autor, este cel de-al III-lea volum al lucrării monografice „Povestea așezărilor bucovinene”, lucrare care poate fi considerată o monografie folclorică, deși constituie un demers singular de arheologie spirituală, în scopul identificării Datinii – a moștenirii spirituale europene, în lunga și ciudata ei degenerescență, o moștenire pe care numai românii o mai folosesc sub formă de tot mai alterate cioburi folclorice.
Autorul folosește, în demersul său recuperator, mărturiile străvechi ale aparent diferitelor cărți religioase ale popoarelor, mărturiile literare și istorice ale antichității eline și latine, mărturiile târzii ale călătorilor străini, și – prin citări extinse – pe cele veșnic ignorate ale marii culturi bucovinene (Ambrosiu Dimitroviță, Ștefan Nosievici, George Tămăiagă, Iraclie Porumbescu, Leon cav. de Goian, I. G. Sbiera, Simion Florea Marian, Dimitrie Dan, Constantin Morariu, Vasile și Ioniță Bumbac, T. Robeanu, Ion Ștefureac, Ion Grămadă, Em. Grigorovitza, Leca Morariu, George cav. de Onciul, Leonida Bodnărescu, Liviu Rusu etc.), toate interpretate în consonanță cu principiile moderne ale filosofiei culturii, statornicite de Nicolae Densușianu, Lucian Blaga, Rene Guenon, Vasile Lovinescu, Hermann Wirth, Jules Michelet, Jean Pouillon, Henri Hubert sau Mircea Eliade.
Contribuțiile de interpretare vizează cea de-a treia cultură a preistoriei (a meșteșugarilor, individualizată de Homer, intuită de Blaga, în rest total ignorată), cele două culturi rurale moldovenești, răzeșească și țărănească (a iobagilor „vecini”), calendarul sărbătoresc al satului, cu pierderile de inițieri și de semnificații, distincția între simbolistica și cromatica ornamentațiilor straielor etniilor din Bucovina, descifrarea „limbajului ritmicității” în dubla simbolistică moștenită, cea a cuvintelor și a simbolurilor dreptliniare, precum și istoricul mărturisit al evoluției/involuției așezărilor, adăposturilor, portului, tradițiilor și obiceiurilor.
O recuperare de spiritualitate și o tentativă de înțelegere onestă a ceea ce moștenim și trebuie să ne asumăm
Scris cu riguros respect față de etica propusă în 1871, la Putna, de A. D. Xenopol („Să nu ne orbim noi înșine prin lingușiri și înălțări peste ceea ce suntem în adevăr… pentru că a vorbi altfel asupra intereselor popoarelor este mișelie”), volumul III al „Poveștii așezărilor bucovinene” constituie și o recuperare de spiritualitate, dar și o tentativă de înțelegere onestă a ceea ce moștenim și trebuie să ne asumăm.
Cele două cărți (cea a lui Dimitrie Dan, prin anexele lucrate de redactorul de carte Ion Drăgușanul, și „Povestea așezărilor bucovinene” – volumul III, în întregul său) sunt, în opinia prezumtiv vinovatului autor, „prin noutate… străveche și prin dinamismul interpretării, două cărți scandaloase pentru suficienți și pentru patriotarzi; prin urmare, trântorii spiritualității sunt avertizați că, în contact cu paginile celor două cărți, riscă letale toxiinfecții intelectuale”.
