Două căi…

Mă întreb, adeseori, de ce unii oameni încearcă – pe întreaga durată a existenței lor – să facă rău, să se dea mai… importanți decât sunt, să dobândească (aproape cu orice preț!) funcții, sume de bani și onoruri, acestea fiind, însă, – în cea mai mare parte – necuvenite.
Indivizi pentru care, clar, „pălăria” este prea mare vor – profitând de anumite conjuncturi favorabile! – să-și impună punctul de vedere prin denigrare și dezinformare, manipulându-i într-o manieră grosolană pe cei din jur, promițând „marea și sarea” – acolo unde consideră că este cazul! – sau amenințând, doar pentru a-și atinge scopurile meschine. Din păcate, astfel de persoane continuă să facă umbră pământului atâta timp cât mai există inși cu vocație de slugă, dispuși să se vândă – șmecherește, cred ei! – în schimbul unor… foloase sau poziții la care altfel – prin meritocrație, de exemplu! – nici nu ar putea visa. Să se vândă sau chiar să-i vândă pe alții, dacă situația o impune, așteptând apoi răsplata – că tot am vorbit, în această perioadă, despre pilda celor treizeci de arginți!
Cei mai mulți dintre noi considerăm că – vezi, Doamne! – este păcat să facem rău, dar astfel de specimene nu țin cont de asta, confirmând proverbul acela, izvorât din înțelepciunea populară, care spune că „pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești”. Oricum, în cele din urmă, vom primi fiecare exact ceea ce merităm, deoarece Dumnezeu – ori soarta, pentru cei care nu cred în Divinitate! – nu lasă nimic la voia întâmplării, chiar dacă, de multe ori, nu înțelegem asta.
George Călinescu spunea că „Nu sunt decât două căi în lume: omenia și neomenia.”
Ei bine, suntem liberi să optăm după cum dorim, dar trebuie s-o facem asumându-ne – până la capăt! – consecințele care decurg din respectiva alegere…
Pentru că loc de întoarcere nu va fi!
OMENIA
(Emil SÂNGEORZAN)
În a virtuților grădină
Și omenia e o floare;
O udă mulți la rădăcină,
Dar mulți o calcă în picioare.
OMUL ȘI OMENIA
(Vasile LARCO)
De la cap pân’ la picioare
Omul este arătos,
Cinstea, din păcate, n-are
Nici culoare, nici miros.
GARANTAT 100%
(Stelică ROMANIUC)
Secretul pentru bunul trai
Stă-n muncă, cinste și onoare,
Dar când pe astea nu le ai,
Succesul este mult mai mare.
CUVÂNTUL DE ONOARE
(Ioan TODERAȘCU)
De când lumea și pământul,
Poate chiar și mai’nainte,
Cine-și dă mereu cuvântul,
Categoric, ăla minte!
IMPOSIBILITATE
(Dan CĂPRUCIU)
Oricât de mult am exersa,
Nicicând nu vom putea avea
Nici eu avere ca a sa,
Nici el onoare ca a mea.
Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!