Dosarul stenogramelor atribuite PSD ridică mai multe probleme procedurale, legate atât de posibilitățile de verificare a probelor și acuzațiilor aduse, cât și de modul în care au fost obținute și difuzate stenogramele, de către persoane care nu vor să-și decline identitatea, afirmă un fost procuror.
Referindu-se la cazul stenogramelor privind ședințele PSD, avocatul Ioan Mustață din cadrul Baroului București, fost procuror, a declarat agenției MEDIAFAX că, în lipsa unor probe care să demonstreze acuzațiile, cercetările pot avea consecințe doar sub aspect moral, nu și penal.
În mod tipic, cercetările penale nu se pot face decât pe fapta de trafic de influență, însă dovedirea acestei infracțiuni implică administrarea unor probe care să ateste că persoanele cercetate au intervenit direct sau au lăsat să se întrevadă această intervenție pe lângă un funcționar public, pentru a obține pentru sine sau pentru altul un folos material. „Această dovadă este însă imposibilă, întrucât ar însemna că persoanele cu funcții de conducere din cadrul Parchetul Național Anticorupție sau al Curții de Conturi au acceptat sau au lăsat să se creadă că acceptă astfel de intervenții, care au drept consecință acte ilicite cu consecințe de ordin penal, material sau de orice altă natură”, afirmă Mustață, referindu-se la cazurile Rodicăi Stănoiu și a lui Florin Georgescu.
Fostul procuror este de părere că, dacă nu se vine cu această probă, informația nu este dovedită, iar răspunderea celor cercetați nu poate fi incriminată în condițiile actualei legislații. „Deci, toate aceste cercetări nu pot avea consecințe decât sub aspect moral sau de imagine”, spune avocatul Mustață.
Un alt aspect constă în dovedirea – care este de asemenea dificilă – a stenogramelor și, mai exact, a discuțiilor consfințite, și anume verificarea faptului dacă acestea au avut loc în realitate în forma în care sunt consemnate.
Pe de altă parte, oricine poate discuta într-o ședință de partid (partid care este personalitate juridică de drept public) aspecte diverse, unele sfidând morala politică – dacă se poate discuta despre morală în politică – în condițiile în care eventualele discuții rămân în faza aceasta și nu se materializează în alte activități, spune avocatul.
Potrivit avocatului Ioan Mustață, nu trebuie neglijat nici faptul că, de exemplu, ministrul Justiției nu poate interveni, potrivit legii, în actul de justiție, această situație fiind valabilă și în cadrul Curții de Conturi, ale căror acte pot fi contestate pe cale juridică și desființate de către judecător, dacă actul administrativ a fost luat în baza unei decizii politice ilegale.
Nu în ultimul rând, trebuie luate în calcul anumite aspecte legate de modul în care au fost obținute și difuzate stenogramele, afirmă fostul procuror. Astfel, modalitatea de a arunca stenogramele pe piață prin intermediul internetului, fără ca persoana să se identifice, este imorală, apreciază Ioan Mustață.
„O persoană care ia în considerare o cale morală și vrea să eradicheze aspectele de natura celor încriminate în stenograme merge la organul de stat competent, unde informează că are cunoștințe despre infracțiuni de trafic de influență și pune la dispoziția organului de anchetă toate documentele (înscrisuri, casete audio) pe care le are”, afirmă avocatul Mustață.
În condițiile în care persoana nu este instrumentul unor cercuri de afaceri sau politice, nu procedează de maniera păstrării anonimatului, acordării unor pseudonime și recurgerea la acte de șantaj în scopul de a dirija justiția. „Actul de justiție nu poate fi fundamentat pe șantaj, ci cel puțin pe o moralitate minimă, de natură a face credibil actul pe care l-a inițiat”, afirmă Ioan Mustață.
Totodată, avocatul atrage atenția asupra faptului că trebuie să se stabilească dacă stenogramele sunt parțiale reale, reale în întregime ori dacă sunt rezultatul unor manopere ilicite, care îl fac pe cel care le deține să nu-și manifeste adevărata imagine pentru opinia publică.
„Pentru că, în cazul în care stenogramele au existat în realitate – ele aflându-se în deținerea unei persoane – și au fost sustrase de o altă persoană, această faptă constituție infracțiunea de furt”, spune avocatul. Pe de altă parte, dacă stenogramele sunt opera unor interceptări ilegale, și aceasta constituie infracțiune, iar dacă sunt măsluite în conținut, atunci este un fals în înscrisuri sub semnătură privată, adaugă sursa citată.
În ceea ce privește documentele difuzate pe cale electronică, nu constituie probă un document difuzat pe internet decât dacă adresa de internet este individualizată, arată avocatul Ioan Mustață.
În lipsa unor dovezi privind veridicitatea stenogramelor, oricare dintre cei vizați poate refuza să facă declarații, a mai spus Ioan Mustață, amintind că există o convenție europeană care garantează dreptul la tăcere și dreptul de a nu te încrimina.
