Dosarul privind crimele și abuzurile Securității, în care erau reclamați 67 de foști activiști de partid, psihiatri și angajați ai Securității, Miliției și Procuraturii, a fost închis de Parchetul instanței supreme, care a motivat că a intervenit prescripția faptelor. Astfel, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului (IICCR) a anunțat, duminică, faptul că contestă soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale (NUP), care a invocat prescripția în cazul celor 67 de foști activiști de partid, psihiatri și angajați ai Securității, Miliției și Procuraturii, reclamați de Vasile Paraschiv.
„Secția de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus «neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor care au format obiectul sesizării lui Vasile Paraschiv, întrucât din actele premergătoare efectuate a rezultat că răspunderea penală pentru infracțiunile sesizate este înlăturată prin împlinirea prescripției»”, se arată într-un comunicat al IICCR.
Plângerea a fost soluționată de procurorul Iuliu Molcuț, rezoluția fiind semnată și de șeful secției, Marius Iacob.
Încadrări juridice eronate
„Considerăm că acești procurori se folosesc de încadrări juridice eronate pentru a refuza să lucreze în dosarele privind crimele și abuzurile Securității. În opinia noastră, aceștia se fac părtași la ele”, se arată în comunicatul IICCR.
În 8 iulie, directorul Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului (IICCR), Stejărel Olaru, și Vasile Paraschiv au depus la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție o plângere penală împotriva foștilor activiști de partid, psihiatri și angajați ai Securității, Miliției și Procuraturii, susținând că există indicii cum că aceștia l-ar fi răpit și torturat pe luptătorul anticomunist Vasile Paraschiv.
„Eu doresc ca toți ofițerii de securitate, toți activiștii să dea socoteală în fața justiției pentru crimele pe care le-a făcut Partidul Comunist, încă din 1921”, declara la aceea dată Vasile Paraschiv.
Acesta se arăta, însă, neîncrezător că vinovații vor fi trași la răspundere, arătând că este sigur că vor profita de toate „substraturile procedurale”.
În cuprinsul sesizării legate de cei care l-au oprimat pe Vasile Paraschiv, IICCR arată că „toate abuzurile grave și persecuțiile pe care le-a suferit s-au datorat exclusiv atitudinii sale critice și de opoziție față de regimul comunist totalitar, dorinței sale de a-i fi respectate drepturile și libertățile fundamentale (libertatea conștiinței, libertatea individuală și siguranța persoanei, dreptul de asociere în organizații sindicale și dreptul la libera circulație)”.
„Un element specific al cazului Vasile Paraschiv, care conferă o și mai mare gravitate abuzurilor comise împotriva sa, este utilizarea psihiatriei ca instrument de represiune politică”, se mai arata în plângere.
Fapte neprescriptibile
„Faptele în legătură cu care vă sesizăm sunt de o gravitate cu totul deosebită, constând în acte de tortură și tratamente inumane și degradante, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, purtare abuzivă, fals și uz de fals, internare forțată și nejustificată în spitale psihiatrice, obligare la tratamente medicale nejustificate, arestare nelegală și cercetare abuzivă, lipsire de libertate în mod ilegal și răpire”, mai preciza IICCR în plângere.
De asemenea, IICCR arăta că răspunderea penală pentru faptele arătate în plângere nu poate fi considerată prescrisă „întrucât la data săvârșirii lor și până în prezent au existat împrejurări care au împiedicat punerea în mișcare a acțiunii penale”. Stejărel Olaru explica că, din punctul său de vedere, aceste fapte sunt neprescriptibile, deoarece fac parte din categoria de persecuții politice.
Vasile Paraschiv a fost supus timp de peste 25 de ani unei represiuni sistematice exclusiv din motive politice, preciza IICCR.
