Dosarul „fabrica de cerșetori din Italia” trimite după gratii o singură persoană

Dosarul denumit „fabrica de cerșetori din Italia” a ajuns ieri la final. Magistrații de la Curtea de Apel Suceava au dat verdictul definitiv, iar din tot lotul de 19 inculpați doar unul va ajunge la pușcărie. Este vorba de Natiu Varga, zis „Țiți”, de 42 de ani, care va avea de executat o pedeapsă de 1 an și 6 luni de închisoare. În rest, pedepsele aplicate la Tribunalul Suceava au fost menținute, iar condamnările pentru restul celor 18 inculpați sunt cu suspendare.
Condamnații cu suspendare sunt următorii: Gheorghe David (42 de ani), zis „Prințul”, Violeta Varga (41 de ani), zisă „Păsărica”, Carol Antal (39 de ani), zis „Cacorel”, Iosif Varga (59 de ani), zis „Corci”, Alexandru Chereji (65 de ani), zis „Didai”, Reghina David (60 de ani), zisă „Băbuca”, Codruț David (31 de ani), zis „Codru”, Alexandru David (38 de ani), zis „Pipăruș”, Gheorghe Varga (57 de ani), zis „Ghiusi”, David Augustin (44 de ani), zis „Tarzan”, Gheorghe Ilie Tiperciuc (43 de ani), zis „Jimi”, Tudor –Cornel Varga (40 de ani), Pintea Varga (36 de ani), zis „Ralu”, Aura Varga (35 de ani) , zisă „Chichilia”, Vasile Beghean (47 de ani), Severus Covaci (40 de ani) , zis „Sever”, Gheorghe Jucan (44 de ani) și Niculai Pricope (46 de ani), zis „Nelu”, majoritatea dintre ei din Gura Humorului.
Cum funcționa „fabrica de cerșetori din Italia”
Potrivit anchetatorilor, afacerea cu cerșetori a început în anul 2000, când mai multe familii de romi din orașul Gura Humorului s-au stabilit sub un pod din Napoli (Italia), locuind în colibe și corturi.
Pentru a se întreține, romii lucrau la negru ori cerșeau pe străzile din oraș.
Văzând că se pot face bani buni de pe urma cerșetoriei, romii și-au chemat tot mai multe rude în Italia. Apoi, s-au gândit că pot aduce și alte persoane, care să stea cu mâna întinsă, iar banii să ajungă în buzunarele lor.
Au început atunci să promită locuri de muncă în Italia, iar victimele erau tot din rândul comunității romilor.
Le plăteau actele și drumul victimelor și le suceau mințile cu locuri de muncă în restaurante, terase, localuri etc..
Odată ajunși în Peninsulă, le confiscau pașapoartele și invocau fel de fel de datorii, iar victimele erau obligate să cerșească pentru ca traficanții să-și recupereze banii.
Mulți dintre cei traficați erau muzicanți și erau trimiși în stradă să cânte la instrumente.
În Napoli, tabăra traficanților și implicit a victimelor se afla la marginea orașului,într-o zonă numită Casa Nuovo-Casoria, sub un pod, unde erau amplasate mai multe corturi și barăci.
Pentru că „fabrica” de cerșetori funcționa, o parte dintre traficanți și-a extins afacerea, explică anchetatorii, și în alte orașe din Italia, cum ar fi în Bari. Aici, traficanții și-au stabilit cartierul general într-un castel părăsit.