Dosar Dada, în „Bucovina literară”

Numărul dublu al publicației „Bucovina literară” (nr.11-12 / noiembrie-decembrie 2015), revistă editată de Societatea Scriitorilor Bucovineni, care apare sub egida Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera” cu sprijinul Consiliului Județean Suceava, conține, așa cum a subliniat redactorul-șef Alexandru Ovidiu Vintilă, la lansarea care s-a circumscris programului celei de-a XXV-a ediții a Festivalului literar „Mihai Eminescu” de la Suceava, „un dosar Dada”.
Un dosar care cuprinde un fragment din studiul în curs de apariție „Dada în direct”, elaborat de Petre Răileanu (care reproduce textul primului manifest, din anul 1916, care anunța orientările noii mișcări, precum și cel din anul 1957, destinat să deschidă prima istorie a mișcării dadaiste datorate lui Georges Hugnet) și un text intitulat „Tristan Tzara și Academia Dadaistă de la Rădăuți”, care poartă semnătura lui Matei Vișniec.
Din textul celebrului dramaturg (care a acceptat ca numele său să fie purtat de recent ctitoritul teatru de la Suceava) aflăm că, elev fiind în orașul natal, Rădăuți, împreună cu câțiva prieteni (poeți răzvrătiți și pictori care „se convertiseră la suprarealism”) au înființat, în anii ’70, o „Academie dadaistă”, care a funcționat „vreo doi ani, cu Tristan Tzara declarat maestru absent de ceremonii”.
„Unul din scopurile nedeclarate ale «academiei»- mărturisește acum Matei Vișniec, în pragul vârstei sexagenare – era și acela de a consuma o cantitate de vodcă «Zubrowka»suficientă pentru a putea construi, din sticle goale, un perete transparent în atelierul pictorului Rotaru”.
„Dincolo de toată această nebunie pe care am consumat-o acum aproape jumătate de secol în numele dadaismului și al lui Tristan Tzara – mărturisește el în continuare – mă impresionează și acum faptul că tipul de revoltă pe care am resimțit-o la 17 ani în România comunistă era de aceeași esență cu revolta resimțită la Zurich în 1916 de Tzara și prietenii săi”.