DOROTEEA. Satul are o istorie relativ recentă, care începe cu câteva case împrăștiate, menționate în 1785, într-un izvod al mănăstirii Voroneț. Unul dintre primii locuitori ai satului de mai târziu pare să fi fost Ion Lucanul, care, în 2 iulie 1737, îi vindea o moșie, „di sus de Dorotești”, lui Nichita Holuță.
În hărțile cadastrale din 1787 și din secolul următor, în toponimică sunt incluse și nume ale unor băștinași (Fânațele lui Mardarie, Poiana lui Ionică Balan, respectiv țarinile Șandru, Gâleleu, Mordei etc.).
Biserica Arătarea lui Isus Cristos din Doroteea a fost construită, din banii Fondului Religionar, între anii 1872-1875, fiind sfințită în 1881 și slujită, în 1907, de parohul din Bucșoaia, Dimitrie Popescul, născut în 1845, preot din 1883, paroh din 1899, și de cantorul Ilie Săhleanu, născut în 1858, angajat în 1897.
În Doroteea funcționa, din 1887, o școală cu 2 clase[1].
O colectă publică pentru Internatul de băieți români din Cernăuți, în decembrie 1897, menționează, în „Plotonița-Dorotea”, următorii localnici: Mihai Gemenar, Petru Gemenar, Dimitrie Corliciuc, George Crăciun, Simion Lehaci, Toader Gemenar, Nicolai Gemenar, Constantin Ianovici, Petre Strugar, Petre Rus, Ioan Popa, George Strugar, Dumitru Bradațan, Toader Pavel, George Forminte, Vasile Crăciun, Petru Gemanar, Ioan Bradațan, Petru Lehaci, George Gemenari, Ioan Lehaci, George Gemanar, Vasile Gemanar, Petru Gemanar, Mihai Secruan, Ioan Pavel, Haralambie Gemanar, Ioan Gemenar, Petru Lehaci, Dumitru alui Toader Rusu, Ioan Gemenar și Ilie Nacu[2].
„Comuna Dorotea Plotonița a numit pe părintele Adrian Boca cetățean de onoare pentru meritele ce le-a câștigat, în tot decursul războiului, pentru părțile muntelui, organizând cu multă jertfă de muncă alimentarea muntenilor cu porumb și alte cereale, dându-le în împrejurările cele mai grele sfat și ajutor”[3].
La Doroteea s-a născut pictorul Mircea Hrișcă (23 noiembrie 1938).
DRACINEȚ. Dăruit de Iancu Sasul Vodă, împreună cu Hlinița, în 22 august 1582, călugărilor de la mănăstirea Pobrata, care „au dat domniei noastre 100 ughi, fiind noi datori Turcilor, cari 100 ughi au fost dăruiți SF. mănăstiri de Petru Varticovici, fost pârcălab”, și reconfirmat, în 7 ianuarie 1608, în folosința aceleiași mănăstiri, satul „Dracenița”, fost „sub ascultarea Șipinților”, supraviețuiește anonim de-a lungul veacurilor, sub umbra groasă a călugărimii.
Satul Dracineț pare să fi fost atestat documentar încă din 1459, după cum rezultă dintr-o hotarnică din 1762, în care se face trimitere la uricul lui Ștefan cel Mare.
Recensământul lui Rumeanțev[4], din 1772-1773, înregistrează la Dracinița, moșie a mănăstirii Pobrata (Probota sau Sfântul Niculae din Poiană), „49 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Vasile, 2 dascăli, Tănasă și Ion, 4 văduve, Maria, Anița, Irina și Catrina, 1 jidov, Herșco, și 41 birnici, și anume: Fedor Ciornei, Hrihor Ciornei, Ion Ciornei, Iacob Huțul, Ihnat Huțul, Dumitru Corocica, Ivan sin lui, Ion Purșega, Iacob Sapeha, Iacob Vercici, Gavrilaș Ciornei, Tănasă Ciornei, Mihalachi Popacioc, Ion ungurian, Iacob sin Grigori, Toader Sauciuc, Georgiță Sauciuc, Andrieș Sauciuc, Iacob Scripcar, Ștefan Bițic, Dumitru Vămanul, Andrieș Cerimiho, Onofrei Pantiiciuk, Andrei Cadobeiciuk, Ion Macsinciuk, Ion Sadovenco, Simion Avramiuc, Andrei Avramiuc, Andrei Ribaca, Ion Arici,Andrieș Cușurba, Ion Cușorba, Andrieș Văcar, Alecsa Procopiuc, Andrieș Sin Lungul, Ion Pricopăț, Vasile Hișciuk, Vasile olar, Vasile Creciuc și Ion Diaconescu.
În 1775, satul „Dracinița”, de pe pârâul Hlinița, în Ocolul Cirimușului, avea 2 popi și 95 țărani, pe teritoriul moșiei lui aflându-se și mănăstirea lui Calmuțchi.
În 9 mai 1793, patriarhul de Ierusalim Antim, care primise satul Dracineț de la mănăstirea Probrota, l-a arendat armeanului Todori Mustață, care, la rândul lui, l-a rearendat fraților armeni Nicolai și Iacob Miculi.
În 19 septembrie 1825, baronul… Teodor Mustață lasă, prin scrisoare de danie, „moșia embaticară Dracineț” fetei sale, Anica Mustață.
Biserica Sfântului Nicolai din Dracineț, ctitorită, în 1812, de negustorul armean Theodor Mustață și de preoții Nicolai Zacharovici și Theodor Nosievici, cu 1.993 enoriași ortodocși, patronată de armeanul „Joann Freiherr v. Mustatza”, era slujită, în 1843, de parohul Constantin Zaharovici, al doilea post de paroh fiind vacant. În 1876, când deja exista poștă în Dracineț, patron bisericesc era același negustor armean Ion Mustață, paroh era Ignatie Szpoinarowski, iar preot – Ștefan IVANOVICI, parohia ortodoxă fiind una mare, cu 2.478 enoriași. În 1907, paroh era protopresviterul Mihail Lucescul, născut în 1828, preot din 1854, paroh din 1860, preot fiind Cornel cavaler de Barbier, născut în 1872, preot din 1902, iar cantor, angajat în 1899, Alexandru Levițchi, născut în 1860.
O școală cu 5 clase funcționa, la Dracineț, din 1879, iar una cu 3 clase, din 1899[5].
În 1890, comuna Dracineț avea 3.100 locuitori,în proporție de 80 % ruteni. Primar era Alexie Pițul, parohi – Mihail Lucescul și Ioan de Mintici, cantor bisericesc – Alexandru Levițchi, iar învățători – George Rohatinovici și Isidor Hodowanski.
[1] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1907 p. 95
[2] DEȘTEPTAREA, Nr. 4/1898, p. 30
[3] VIAȚA NOUĂ, Anul V, nr. 8, 21 iulie 1918, p. 4
[4] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 442
[5] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 20, 1876 p. 72, 1907 p. 145