DOROȘĂUȚI. Situat pe malul drept al Nistrului, între Vasilău, Cincău, Tăutri, Ocna și Brodoc, satul Doroșăuți este întărit, în 15 ianuarie 1517, Antimiei, văduva lui Dimitrie Lența, și copiilor ei, Marica, Anghelina, Magda și Miron, fiind cumpărat, în 12 martie 1622, de Gavrilaș Mateiaș, starostele Cernăuților. În 1 ianuarie 1670, Alexandra, fata lui Gavrilaș Mateiaș, jupâneasa lui Iordachi Cantacuzino, moștenește satul, care, din 1680, după o dispută la Divanul Domnesc, revine, în părți egale, lui Miron Cocoranul și Grozavei, văduva lui Constantin Cocoranul.
În 4 martie 1652, se împart moșiile răposatului Gavrilaș Mateiaș între copii lui, Ieremie, Ileana comisoaia și Alexandra vorniceasa. „Partea jupânesei Iliana comisoaia a fost… jumătate de Doroșăuți”.
În 1 aprilie 1680, când Grozava, fata lui Isac de Sinehău, văduva lui Constantin Cocoranul, determină împărțirea moștenirii rămase după soțul ei, cumnații ei, Miron Cucoranul, Vasile Căzăcescul, Tudosie Țintă, Costașco căpitanul Turculețu și Trinca, primesc „parte ce să va alege din sat de Durășăuți”.
În 25 martie 1704, descendenții lui Miron Cocoranul, Ilie și feciorii Lupei (jupâneasa lui Constantin Turcul) împart între ei moșia și satul Doroșăuți.
În 18 ianuarie 1727, Grigore Ghica Vodă poruncește postelnicului Șerban Cantacuzino, staroste de Cernăuți, să cerceteze și să judece cu dreptate față de conflictul ivit între Dumitrașco Calmuțchi și Goenești „pentru niște părți de otcină din sat de Buenciuc și din Toutri și din Doroșiuți și din Zastavna și Șișcăuți”.
În 31 iulie 1731, Grigore Ghica Vodă trimite pe starostele de Cernăuți, Constantin Silion, să cerceteze conflictul dintre Sandul Nalivaico și alți răzeși pentru părți de moșii în „Tăutrea și Boenciucul și la Doroșăuți și Zăstavna”.
În 1752, la împărțeala moșiilor Goianeștilor, frații Toader, Nacul și Ion Goian, și surorile lor, Măriuța, jupâneasa lui Vasălce, Irina, jupâneasa lui Andrei Marcu, și Gafița, jupâneasa lui Sandul Tăutul, primesc a opta parte din Doroșăuți, baștină.
În 28 iulie 1757, Ștefăniță Iamandi paharnic se jeluiește, la Divan, împotriva lui Ion Mustiață, „care are a patra parte de sat Doroșăuți” și-i împresoară lui moșia.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Doroșăuți, moșie a lui Vasili IAMANDI, „71 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Timofti, 2 dascăli, Ivan și Necolai, 4 scutelnici ai lui IAMANDI, Iacob ȚURCAN, Lupașco și Ivan morar, 7 văduve, Vasilca, Erina, Paraschiva, Paraschiva, Catrina, Vasilina și Anița, 2 jidovi, Ilia și Boroh, 1călăraș, Ion, și 53 birnici, și anume: Vasili NUȚULIAC vornic, Ion ACSENTI, Vasili sin lui ACSENTI, Ivan GAVRILIUC, Toader sin lui ACSENTI, , Ștefan brat lui ACSENTI, Ivan LISCO, Petrea zet lui ACSENTI, Gligoraș CUHCIUC, Mihailo pânzar, Ivan CRIVACHIJA, Toader salahorul, Mihail BIJCANUL, Simion LONICU, Hrihor pânzar, Vasile ANGHELACHI, Toader BUJENIȚĂ, Dumitru rus, Ivan DEHA vătăman, Alecsa pânzar, Vasilco văcar, Necolai sin lui CORULAC, Ivan HUBCA, Onofrei pânzar, Vasili ARIPIACU, Anton TIMCIUC, Andrei TIMCIUC, Petru TRICAC, Ivan COZONAC, Vasile DUMITRACHI, Ivan sin lui IACHIȘ, Vasili sin lui Ivan ȚUHAI, Timco COVAL, Iacob BURILAC, Andrei BĂZVERNI, Dumitru sin lui ȚIAN, Luchian VEHNAVCIUC, Vasili ONOFREI, Hrihor MIHALIUC, Andrei MIHALIUC, Vasili BOHONOS, Andrei BOIKO, Ștefan sin lui PANCO, Ștefan morar, Pricop CURILIAC, Ivan pânzar, Alecsa ROMANIUC, Nichita ROMANIUC, Panco zet BĂTRÂN, Ilie sin lui PANCO, Fodor morar, Iurie argat și Lupașco PAUȘ.
În 1775, satul Doroșăuți, din Ocolul Nistrului, avea 2 popi și 46 țărani.
În 7 iulie 1808, Tribunalul din Stanislau înscrie jumătate din moșia și satul Doroșăuți pe numele Paraschevei Iamandi și al feciorilor lui Toma Iamandi, Mihai, Alexandru și Vasile.
Biserica ortodoxă Sfântul Vasile din Doroșăuți, cu 985 enoriași, în 1843, era patronată de Joseph von ABRAHAMOWICZ, paroh fiind Leon MOROZIEWICZ. În 1876, când numărul enoriașilor ajunsese la 1.745, patron bisericesc era Christof von PETROWICZ, iar paroh, Eusebie ANDRICIUC. În 1907, când hramul bisericii din Doroșăuți, ctitorită, în 1779, de Theodor CAUTIȘ și de Ioan MASEC, era sărbătorit la Adormirea Maicii Domnului, patron bisericesc fiind evreul Kalman SCHLESINGER, preot era Arcadie BOCANCE, născut în 1877, preot din 1903, iar cantor, angajat în 1892, Theodor DRABIK, născut în 1850.
O școală cu 2 clase funcționa la Doroșăuți din 1887[2].
În 1910, o treime dintre sătenii din Doroșăuți încă mai vorbeau românește, dar au fost asimilați, ulterior, de majoritatea ruteană.
[1] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 438
[2] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 29, 1876 p. 89, 1907 p. 86