DORNEȘTI. În vreme ce biserica din Dornești este atestată documentar încă din 1490, odată cu închinarea bisericilor Episcopiei de Rădăuți („la Iuga cel Prost”, în slavonă „Juga Durnyj”), satul „Durnești, partea de jos, cu loc de moară în apa Sucevii și în sat”, este atestat abia în 12 noiembrie 1605, când Ieremia Movilă schimbă niște moșii ale fratelui său, Toader, pentru acea jumătate din satul Dornești.
În 7 decembrie 1612, Anastasie, mitropolitul Sucevei, solicită aprobarea Divanului Domnesc pentru construirea unor mori la Durnești, sat care, conform izvodului de documente al Mitropolitului Moldovei, Teofan, alcătuit între anii 1617-1619, ar fi fost dăruit Mitropoliei de Alexandru cel Bun.
Partea de sat a lui Toader Movilă, cea „de jos”, a fost schimbată, în 12 februarie 1627, cu alte moșii, noii proprietari fiind Toader Petriceico și jupâneasa Ileana. Toader Petriceico își va construi curtea boierească la Dornești, intrând și în stăpânirea celeilalte jumătăți de sat, prin schimb de moșii, în 13 februarie 1636.
În 3 iulie 1645, cu întăritura lui Vasile Lupu Vodă, Mitropolia Moldovei face hotarnica moșiei sale, Durnești, dar, ceva mai târziu, în 20 iunie 1637, Ștefan Petriceicu, ajuns Domn, dăruiește satul, curțile boierești și moșia sa mănăstirii Sf. Onufrie, de lângă Siret, ctitorie a sa, dania fiind întărită, în 1708, și de Mihai Racoviță Vodă, care precizează, în uric, cum că „satul Durnești… i-a fost moșie, cu vecini și heleșteie, și o vie lângă via lui Dumitru paharnic… și patru sălașe de Țigani, anume Simeon, fiul lui Crețul, cu copiii, doi feciori ai lui Zaharia, cu copiii săi, Vasile căldărarul, fratele lui Simeon, un bucătar, cu copiii săi”.
În 1775, satul Dornești avea 1 popă și 26 țărani. După o masivă colonizare cu unguri, Dorneștii se vor numi Hadicfalva (de la numele guvernatorului Galiției, Hadik), harta cadastrală a satului, din 1785, cuprinzând, pe lângă vechile toponime, și câteva toponime de hotar ungurești, precum Boenke, Diak Hud, Felso Mesur, Hossu Gniunasch, Hossu Niel, Koreck Hold etc.
În 1787, câteva familii germane din Renania, Bavaria și Baden-Württemberg se stabilesc la Dornești, formând colonia Kriegsdorf.
În 1843, parohia ortodoxă Satul Mare și Dornești (Hadikfalva), cu 867 enoriași, îl avea paroh pe Vasilie POPESCUL. În 1876, aceeași parohie, cu 1.182 enoriași, îl avea paroh pe Mihail ILIUȚ. În 1907, comuna bisericească Satul Mare, „Dornești vel Hadikfalva”, „Zibeni vel Istensegits”, cu poștă în Hadikfalva, îl avea paroh pe Theodor POLONIC, născut în 1850, preot din 1873, paroh din 1885, cantor fiind, din 1906, Athanasie ȚIBU, născut în 1867.
În Hadikfalva funcționa o școală cu 4 clase, din 1787[1].
În 1890, satul Dornești, numit Hadicfalva, avea 3.539 locuitori. Primar era ungurul Paul Marton, iar învățător – Anton Szabo.
La Dornești s-au născut poetul Corneliu ȘERBAN (8 martie 1937) și publicistul Liviu PAPUC (6 iulie 1950).
[1] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 46, 1876 p. 49, 1907 p. 127