DORNA-VATRA sau VATRA DORNEI (V). „Cu cât ne apropiam de strâmtoarea de la Chei, cu atât clina râului devenea mai repede și cursul apei mai pornit… Soarele nu se mai vedea, o răcoare pătrunzătoare te străbate și, deodată, auzi un vuiet sălbatic și îngrozitor, care-ți îngheață sângele în vine. Ajunsem la Colțul Acrei…
Dibăcia plutașilor stă în aceea de a se feri de curentul cel drept și de a cârmi pluta pe acel ce înconjoară dâmbul. Pluta noastră, fiind mare și încărcată, era greu de mânuit. Chiar în cursul călătorie până aici, bătrânul plutaș, ce sta la cârma de dinainte, numit Toader Buzilă, care de 43 de ani își făcea viața pe apă, îmi spuse că pluta noastră era ca un car prea greu pentru niște cai slabi, care, la vale, poate fi dată peste cap. Când intrarăm în repeziș, ambii plutași își încordară puterile, îndemnându-se cu glasul spre a putea abate pluta de la curentul cel drept… După mult necaz, plutașii izbutiră a da, cu încetul, pluta în curentul încunjurător dâmbului… Pârâul Colbului, care vine în cascade, din lăuntrul munților, aducea, cu un zgomot aproape mai mare decât al Bistriței, slabul său tribut de apă reginei munților…
Ajunși la Gura Colbului, ne coborârăm de pe plute pe un tăpșan de iarbă, așternută ca un covor pe marginea pârâului”[1].
„Vechile trotuare de lemn au dispărut și avem plăcerea de a păși pe trotuare de piatră. „Curat ca în Europa”, a exclamat cuconul Ștefanachi. Și, în adevăr, faptul acesta dă Dornei o poleitură urbană.
O novitate atrăgătoare, aș putea zice impozantă, prezintă edificiile cele noi, ridicate în fața stabilimentelor balneare, cu banii Fondului Religionar. Feeric apare, în cadrele panoramei încântătoare, elegantul salon de cură, cu cafeneaua drăgălașă și cu ospătăria seducătoare, apoi pomposul hotel al Fondului… Fața de către grădină a câștigat imens, prin o mică creațiune de horticultură, o idee bine realizată a grădinarului Fondului, a domnului Boariu, transilvănean de origine.
Muzica cântă, actualmente, de trei ori pe zi. În anul trecut, scăldau valurile ei armonioase auzul nostru numai de două ori. Dimineața și seara, e promenadă, ca înainte, dar la amiază, între orele 11 și 1, orchestra concertează în pavilionul Falkenhayn, din fața salonului de cură. Sărmanul Falkenhayn! De mult doarme el, uitat, în cripta familiară a unei capele, în Austria de Jos. Numai în fericita Bucovină numele său trăiește și e onorat…
Reuniune e în fiecare săptămână, în salonul de cură. Afară de această reuniune, mai e concert, o dată sau de două ori pe săptămână, la Hotelul Comunal. Apoi mai vin unele variațiuni, care întregesc plăcut lista stereotipă. Astfel, un tânăr virtuos român a dat, nu de mult, un concert (pe vioară) în sala cea mare a Fondului. Altădată, comitetul oaspeților a aranjat o petrecere pe Runc.
Chiar ieri, comitetul Cabinetului de lectură „Sentinela” a aranjat o mare petrecere populară, tot pe Runc. Petrecerea a avut o reușită foarte frumoasă.
La finea acestei săptămâni, va sosi aici, așa se speră, muzica militară din Cernăuți…
Familii române sunt foarte puține, în anul acesta, la Dorna. Voi cita acele pe cari le-am întâlnit la promenadă. Am remarcat, mai întâi, pe venerabilul nostru deputat, Dr. Ioan Țurcan, cu soția, apoi pe dl consilier consistorial și prezident al Societății pentru cultură și literatură, dl Dionis cav. De Bejan, cu familia, pe dl consilier D. Isopescul, dl profesor Cosovici, dl consilier guvernial N. Balmoș, doamnele Adriene Șandru și Aurora C. Popovici, dl consilier de administrațiune O. Țurcan, cu familia și alții.
Dintre străini, notăm pe prezidentul țării, baronul Bourguignon, cu familia și cu întregul stat major guvernial (curat ca în anul trecut, înainte de alegerile crâncene; numai Pompe lipsește), constătător din domnii consilier Balmoș, consilier Kluczenko, consilier Barleon, cu familia, apoi dl consilier aulic Szymonowicz și alții.
E de notat că și Candrenii se bucură, în anul acesta, de o frecvență mai mare. Acolo petrec dl profesor Cărăuș, dl director C. Mandicevschi, dl inginer Gregor, dl căpitan Hadler”[2].
În 1888, la Dorna se prepar băile feruginoase în două institute: în Institutul Fondului religionar ortodox-oriental, care capătă ape minerale din izvorul de băut din sorgintea lui Valter și a lui Saier, care sunt captate cu lemn și a căror ape sunt duse la institut în țevi de brad, și în Institutul medicului Binder, care e nutrit de fântânile lui Otto și a Amaliei”[3].
Deși stabiliți, în număr mic, la Vatra Dornei, încă din 1774, evreii ajung să aibă o comunitate a lor abia în 1896, deși, conform recensământului din 1880, ei erau în număr de 494, dintr-un total al populației de 3.980 locuitori.
[1] A. D. XENOPOL, O călătorie la Dorna, în Bucovina, în Revista Politică, Anul II, nr. 4 / 1 iulie 1887, pp. 13-16
[2] PATRIA, Anul III, Nr. 306 din 4/16 August 1899, pg. 1
[3] REVISTA POLITICĂ, Anul III, nr. 16, 1 septembrie 1888, p. 10