Dorin Goian este, fără nici un fel de îndoială, cel mai titrat fotbalist sucevean din toate timpurile. Pe alții, Dumnezeu i-a înzestrat, din naștere, cu talent cât cuprinde. Pe Dorin, nu. Lui i-a dat perseverență, voință, putere pentru a putea munci pe brânci și răbdare pentru a se putea bucura de roadele eforturilor depuse. Și i-a mai dat o sămânță de bun-simț, pe care părinții au știut să o cultive în cei șapte ani de acasă. Și, având alături, pe drumul vieții, toate aceste calități, Dorin a ajuns astăzi un model. Despre cum să reușești în viață prin muncă, perseverență, voință și bun-simț. Un model pentru orice tânăr care vrea să-și clădească o carieră de succes. Și nu doar în sport.
„Jucam fotbal de dimineață până seara, ne hrăneam cu fotbal”
S-a născut pe 12 decembrie 1980, în Suceava. Mai are trei frați și trei surori. În total, șapte copii. Cu toate astea, după cum își amintește Dorin, „nu țin minte să îmi fi fost greu în copilărie. Tata era electrician, mama croitoreasă, oameni simpli și muncitori, care se asigurau să nu ducem lipsă de nimic. În vacanțe, dacă stau să îmi amintesc, nici nu prea ne trebuia mâncare. Jucam fotbal toată ziua, de dimineață până seara. Câteva felii de pâine unse cu ceva erau de ajuns. În rest, ne hrăneam cu fotbal”.
Cei doi frați mai mari i-au insuflat, probabil, dragostea pentru fotbal. Liviu, cel mai mare dintre frați, a fost fotbalist la CSM Suceava, Selena Bacău și Debreceni VSC. Alt frate, Gigi, și el mai mare ca Dorin, a jucat tot în Divizia A, la Foresta Suceava. E drept, doar 23 de meciuri. Cel de al patrulea frate al familiei Goian, Lucian, mezinul, este încă în activitate și evoluează la Mumbai City, în India.
Cu fotbalul într-un cadru organizat Dorin a făcut cunoștință încă de la vârsta de 8 ani, când tatăl său l-a dus la grupele de juniori ale echipei Bucovina Suceava. Își amintește ca ieri acea zi: „Eram în pantofi de stradă, nu știam că o să mă bage la joc chiar din prima zi. Antrenor era Constantin Băltățeanu. Am intrat direct la joc, ca vârf. Orice copil începe ca vârf, vrea să dea goluri. Am dat atunci două goluri, așa, în pantofi”.
Datorită calităților sale a fost mutat pe postul de libero. La formarea sa, la grupele de juniori, a contribuit și antrenorul Aurel Constantin. La 17 ani, Dorin Goian a semnat cu Foresta Fălticeni, aflată pe atunci în Divizia B. Era în 1997, an în care viața lui Dorin putea lua o cu totul altă turnură.
„Nu bătaia a durut. A durut rușinea pe care am avut-o față de mama mea, față de tatăl meu”
În viața fiecărui om există o cumpănă, un moment de cotitură care îi poate schimba iremediabil viitorul. La fel s-a întâmplat și în cazul lui Dorin. Despre acest moment a vorbit chiar la Gala „Top 10 Suceveni”, atunci când i-a fost înmânat premiul: „Am avut atunci o perioadă mai zbuciumată în viața mea, generată de anturaj, de vârstă… Era în vacanța de vară și situația era mai grea atunci în familie. M-am dus să lucrez în bazar, o lună și jumătate. Salariul, toți banii pe care i-am câștigat, i-am jucat la aparate, la jocuri de noroc. Am luat o bătaie mai serioasă de la părinți. Dar să știți că nu bătaia a durut. A durut rușinea pe care am avut-o față de mama mea, față de tatăl meu. În momentul acela, mi-am zis că eu trebuie să joc fotbal, să mă dedic, să muncesc foarte mult pentru a-mi croi un drum în viață”.
Și s-a dedicat. Și a muncit. A început de jos, de la echipa a doua a Forestei Fălticeni, unde a jucat un sezon.
În Divizia A a debutat pe 5 august 2000, la meciul care a fost și debutul Forestei Suceava pe teren propriu în prima divizie, cu Gloria Bistrița. Cum a fost? „Am ieșit cu o oră și jumătate înainte să vedem terenul. Tot stadionul era plin, arhiplin. Era o senzație extraordinară. A început meciul și în primele 20 de minute simțeam că mă sufoc. Nu mai aveam aer. Emoțiile, presiunea debutului… Însă, încet, încet, am reușit să-mi revin. Am câștigat cu 2-0. A fost extraordinar”, povestește Dorin. Dar amintirile plăcute despre debutul în Divizia A nu se opresc aici: „După meci, după ce am făcut duș, am plecat spre casă. Locuiam atunci cu părinții mei, pe Mărășești. În drumul spre casă, în Areni, am trecut pe lângă două terase. Erau pline de oameni care fuseseră la meci. Când am trecut pe acolo, s-au ridicat toți în picioare și m-au aplaudat. Așa ceva nu uiți toată viața”.
Regretul că nu a jucat în aceeași echipă cu fratele său Lucian
Afirmarea în plan fotbalistic a cunoscut-o la Steaua București. Până să ajungă la Steaua, în 2005, a jucat la Ceahlăul Piatra Neamț și FCM Bacău.
În sezonul 2005–2006 al Cupei UEFA a devenit al doilea golgheter al Stelei, după Nicolae Dică, cu cinci goluri, marcate cu Valerenga, RC Lens, Halmstads BK, SC Heerenveen și Middlesborough, toate din careul de 7 metri și provenite din faze fixe.
Cu Steaua, Dorin a câștigat două titluri naționale, cele din sezoanele 2004–2005 și 2005–2006, Supercupa României, în 2006, și a reușit trei calificări consecutive în grupele Ligii Campionilor.
A mai evoluat la US Palermo (2009–2011), Glasgow Rangers (2011–2012), Spezia (2012–2013) și Asteras Tripolis (2013–2016), la aceasta din urmă încheindu-și practic activitatea fotbalistică.
Pe 18 septembrie 2005 a marcat pentru prima dată în Eternul derbi, Steaua – Dinamo, meci care s-a terminat la egalitate, scor 2-2. În acel meci a fost prima și ultima dată adversar al fratelui său Lucian. „Nu prea ne-am întâlnit pe teren”, își amintește Dorin, care ne spunea că a avut o senzație stranie când a evoluat contra fratelui său. Regretul celor doi frați este, după cum ne-a declarat Lucian, că nu au jucat niciodată împreună, în aceeași echipă.
Când pierdea un meci, nu putea dormi toată noaptea
Dorin Goian a evoluat de 69 de ori în tricoul naționalei României, înscriind și cinci goluri. Cel mai important este, cu siguranță, cel înscris împotriva Olandei, la meciul de la Constanța, în octombrie 2007. A fost unicul gol al partidei, iar reușita a decis practic calificarea României la Euro 2008. „Am simțit cum tot stadionul pică pe mine”, își amintește Dorin acele momente.
Într-un meci cu echipa națională de fotbal a Franței, disputat în calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal 2010, Dorin Goian a marcat cel de-al 1.000-lea gol din istoria reprezentativei României.
Pe 14 noiembrie 2011, în meciul cu Grecia, scor 3-1, Goian a purtat în premieră banderola echipei naționale, fiind al 88-lea căpitan al acesteia.
Cifre impresionante, deci, și la echipa națională. Cifre la care a ajuns prin muncă și implicare, după cum reiese și din ceea ce ne-a povestit soția sa, Nadia: „Pune foarte mult suflet. Să vă dau un exemplu: când pierde un meci nu poate dormi, se uită pe reluări, se întreabă: «Oare am greșit eu acolo, ce trebuie făcut? Data viitoare voi fi mai bun». Vă spun că nu exagerez cu nimic când spun că efectiv nu doarme toată noaptea”.
Cam asta e diferența între abordarea fotbaliștilor din categoria lui Dorin Goian și a celor din ziua de astăzi. De aici vine diferența între fotbalul românesc de acum ceva ani și cel de astăzi. Dintre fotbaliști pe teren și fotbaliști în acte.
S-a întors în Suceava pentru a-și îndeplini un alt vis
Astăzi, Dorin Goian este un om împlinit, așezat la casa lui. Este căsătorit cu Nadia, din 2006, și au doi copii, o fetiță, Maya, născută la 2006,și un băiețel, Nectarie Matei, născut în 2010, care joacă fotbal și, firesc, își dorește să ajungă un fotbalist mai bun ca tatăl său.
După ce și-a pus ghetele în cui, Dorin nu a putut să stea departe de fotbal. S-a întors în Suceava, locul unde a făcut primii pași spre fotbalul mare, pentru a-și îndeplini un alt vis, acela de a conduce echipa locală. Astăzi este președintele Forestei Suceava. Altă Foresta, nu cea cu care a debutat în prima ligă.
Venirea lui Dorin în funcția de președinte al echipei s-a simțit în scurt timp. Și nu vorbim de rezultate, pentru că acestea sunt direct legate de valoarea lotului, dar și de unele variabile. Instalat în funcția de președinte, Dorin s-a apucat să bată pe la diverse uși. Lângă Foresta au început să vină tot mai mulți oameni de afaceri. Nu suficienți, mai este nevoie de mulți sponsori. Dar au venit oameni de afaceri care nu se dau în vânt după fotbal. Au fost convinși de Dorin Goian. De seriozitatea lui. De numele lui, un nume pe care și l-a clădit prin muncă, seriozitate și bun-simț, pe teren și în afara lui.
