Astăzi, când lumea este zdrobită și de-a dreptul măcinată de problemele materiale ce-au luat amploarea unei crize mondiale, mai sunt totuși și oameni care, îngrijindu-se de suflet, nu uită de scopul vieții creștine, și anume Duhul Sfânt.
Bucuria din viață nu poate fi comparată cu nici o altă comoară materială. Putem să ne bucurăm în fiecare clipă de ceea ce suntem, de ființele dragi, de mediul nostru, de o floare sau o petală, de un simplu salut. Un om care se crede fericit chiar este fericit, iar dacă nu putem fi fericiți greșeala e de obicei în noi înșine.
În univers există o ordine divină, iar noi suntem meniți să fim în armonie cu toți și cu toate, armonie care este alinierea noastră cu divinitatea. Dar cea mai mare problemă este unde găsim liniștea sufletului nostru?
„Omul este fericit cu duhul în iubire de Dumnezeu”
Aceasta o găsim in Iisus Hristos, care ne spune: „Pacea mea v-o dau vouă. Nu precum dă lumea vă dau eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoșeze”. Găsim pacea sufletului daca o cerem de la Dumnezeu și o primim prin rugăciune.
O caracteristică a acestei societăți este aceea că omul se simte în ea mult mai singur decât în societatea de ieri, în care nu lipsea preocuparea pentru Dumnezeu. Credinciosul simte astăzi nevoia de a se ruga poate chiar mai mult decât în trecut pentru că prin rugăciune se salvează de singurătatea atât de greu de suportat. La Sfinții Părinți găsim multe învățături în care vorbesc de neliniștea sufletului, ne spun care sunt cauzele acesteia și care este calea pentru a găsi pacea dragă sufletului nostru. În acest sens, Cuviosul Siluan Athonitul ne învață: „Omul este fericit cu duhul în iubire de Dumnezeu. Când simte mila Domnului, sufletul nu se mai teme de nimic, de nici o nenorocire de pe pământ. Dar, dacă sufletul cade în slava deșartă, sărbătoarea lui ia sfârșit, pentru că harul părăsește sufletul, gândurile revin frământă sufletul”.
Pacea lui Hristos este pusă în opoziție cu lumea de la care ne vin necazurile și ispitele care aduc neliniște în viața noastră. Niciodată nu vom putea primi de la lume pacea adevărată care să liniștească sufletul nostru. De ce să fim neliniștiți în fața zilei de mâine sau în fața greutăților care se așază în drumul vieții când cu noi este Hristos: „Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveți. În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea”. Cei care nu își găsesc liniștea sufletească, care aleargă zilnic în cercul vicios al problemelor cotidiene amintindu-și de sufletul lor doar în „pauza de timp”, înseamnă că aceștia „prea puțin L-au cunoscut pe blândul și smeritul Iisus”. Pacea Mântuitorului pe care ne-o dăruiește nouă este pacea cea dintre noi și semenii noștri și pacea cu noi înșine, pacea sufletului fără de care suntem rătăciți în neliniștea lumii acesteia.
Ajutorul lui Dumnezeu vine când cultivăm și noi gândurile bune. Gândurile bune „trebuie să le cultivi. Să te urmărești pe tine însuți, să te cercetezi și, atunci când vrăjmașul îți aduce gânduri rele, să încerci să le alungi și să le înlocuiești cu gânduri bune. Când te vei nevoi așa, se va cultiva intenția ta și va deveni bună. Și atunci Dumnezeu, văzând intenția ta cea bună, se va milostivi și te va ajuta”. Gândurile bune, rod al unei cugetări binecuvântate de harul dumnezeiesc, antrenând simțirea și voința, se vor concretiza în lucrări pozitive pe toate planurile.
Să nu uităm, chiar dacă trăim într-o lume în care pacea și toate lucrurile bune sunt undeva uitate și nimeni nu știe să le facă văzute, ele există, de aceea să le dăm viață și să ne facem părtași la bucuriile care ni s-au dăruit. Prin dragoste vom învinge răul și vom birui molia necazurilor și a greutăților ce ne roade din frumusețea vieții.
(sursa: http://lacrimidepocainta.blogspot.com)
