Dor de Apoula

Facem ce facem și tot acolo ajungem: la sărăcia loturilor, generată de „sărăcia” (ghilimelele vin de la faptul că averile lor nu sunt egale cu cele din clasamentele fiscale, astfel încât și dacă ar vrea să dea bani mai mulți, tot nu pot, fiindcă s-ar da singuri pe mâna Finanțelor, deci și Parchetului!) investitorilor ori doar de faptul că aceștia sunt, pur și simplu, cărpănoși. Cazul tipic este cel al lui Copos, omul care s-ar încadra la ambele, multe din ele prevăzute în cartea aia groasă, nu nu cea de telefon, Codul Penal. Între izbucnirile lacrimogene provocate de vreo (din ce în ce mai rară) victorie, Copos găsește timp să achiziționeze ipotetic, pe banii desigur virtuali, până și pe un Cristiano Ronaldo, pe care ar da, citez din memoria mea și din nerușinarea lui, „jumătate din avere”. Înainte de a ne întreba dacă e vorba de averea aia făcută cinstit (din frișca de la cofetărie), de cealaltă, provenită din afacerea spălării de bani via Voiculescu și Loto Prono, ori de cea de a treia, respectiv celebra Ana Electronic – o rețea de magazine împrăștiate în toată țara și puse în brațe arbitrilor de fotbal (deci, oarecum legală, dar profund imorală, ca „soluția”!), stăm și ne mirăm cât de mulți portari proști a reușit Copos să achiziționeze, cu banii pe care și-ar fi putut lua măcar unul bun. Fiindcă, în mod evident, răul la Rapid începe din poartă. Coman a reușit să apere ceva vreme, atât timp cât nu a fost sub presiune: la club n-a avut niciodată contracandidat, iar la Națională câtă vreme Lobonț era ieșit din formă. În momentul în care Naționala l-a pus pe bancă, bietul Coman s-a pierdut cu firea și la echipă, ceea ce vădește măcar un psihic labil, lucru fatal la portari. În plus, accidentându-se, i-a lăsat locul comicului Apoula, despre care scriam că e un fel de Babicu’, încă mai amuzant. Retractez: după ce l-am văzut la lucru (e un fel de a spune!) pe junele Marinescu, mi s-a făcut un dor de Apoula, vorba aia, ca de mamă! Ajungem astfel la o problemă majoră și generală în fotbalul nostru: păi ce performanțe europene să pretinzi dacă umpli poarta cu panarame cu ăștia ori ca Andrey, ca să nu mai vorbesc și de Stăncioiu de la Cluj ori Popa de la Timișoara? L-ați văzut pe Petr Czech cum apără la 4 luni după fractura de craniu? De te întrebi dacă n-or fi operați și ăștia ai noștri: pe ascuns, și de „medici” necalificați!