Donația de carte și documente Ion Negură, din „Fondul Bucovina”

Între donațiile de carte și documente care întregesc „Fondul Bucovina” de la biblioteca suceveană „I.G. Sbiera” (fond documentar constituit în principal din donații, care cuprinde, în prezent, peste 14.000 de volume, la care se adaugă cca. 450 de manuscrise precum și Depozitul legal de tipărituri constituit în baza Legii nr. 111/1995) se află și cea a economistului și statisticianului bucovinean Ion Negură.
510 volume și 15 dosare cu manuscrise
Donația lui Ion Negură, înregistrată în scriptele instituției în anul 1991 (încă înainte de constituirea „Fondului Bucovina” – 1993 – ca secție de sine stătătoare a bibliotecii sucevene) cuprinde 510 volume (carte economică, istorică, beletristică) și 15 dosare cu manuscrise (lucrări și fragmente de studii, corespondență, o serie de materiale dactilografiate aparținând altor autori, dar care au intrat în posesia economistului și statisticianului bucovinean).
Prin amabilitatea bibliotecarei Simona Teodora Adamovici, care m-a călăuzit și până acum prin labirintul de rafturi al fondului, am avut acces zilele trecute atât la cărțile care au alcătuit biblioteca personală a lui Ion Negură, cât și la cele două cutii de carton în care sunt păstrate dosarele cu manuscrise.
Un iubitor de Bucovina
Între cărțile care i-au aparținut acestui iubitor de Bucovina (care a purtat o intensă corespondență cu alți cărturari bucovineni, păstrători de amintiri și de documente, adunând și sistematizând o mare cantitate de informații) se află, bine păstrată și legată, o „Collecțiune de toate părțile legiuirilor (promulgate până la 1 ianuariu 1871) atribuite primariloru și consiliiloru communali (cu toate esplicațiunile necesarii în notițe)”, de J.M. Bujoreanu, tipărită la „Bucuresci, Imprimeria Statului, Hotel Șerban-Vodă, 1871”.
Alături de această carte am găsit în raft volumele „Războiul pentru independența României – acțiuni diplomatice și stări de spirit” (București, 1927) și „Istoria Românilor prin călători” (1929), ambele de Nicolae Iorga, dar și o „Istorie a literaturii române”, de Nicolae Tcaciuc-Albu, tipărită la Cernăuți, în anul 1937.
Documente dactilografiate sau scrise mărunt, de mână, cu cerneală sau cu creionul
Cutiile cu dosare păstrează o serie de documente dactilografiate sau scrise mărunt, de mână, cu cerneală sau cu creionul (dar și cu pixul, în anii din urmă). Dintre cele care poartă semnătura lui Ion Negură am remarcat textul dactilografiat al unei conferințe, „Bucovina sub stăpânirea habsburgică și Unirea cu România” (1978), lucrarea „Profesorul și cărturarul militant Grigore Nandriș” (cca. 60 de file dactilografiate, pregătite pentru tipar în anul 1984, cu un an înaintea morții), dar și manuscrisul (cu caractere mărunte, așternute mai mult cu creionul) privind „Viața și opera științifică, didactică și culturală a prof. Constantin Brătescu”.
File îndosariate cu grijă, peste care au trecut anii
În formă dactilografiată se păstrează voluminoasa lucrare (200 de file) „Arboroasa – File din cronica vieții studențești cernăuțene”, care-i are ca autori pe profesorii Pintea Socaciu și Reveca Dușceac-Prelipceanu.
În câteva dosare este încopciată corespondența lui Ion Negură, atât copiile dactilografiate ale scrisorilor sale, cât și scrisorile (cu tot cu plicuri) primite de la George Moroșan, Teodor Balan, Petru Rezuș, Dragoș Vitencu (corespondența purtată între anii 1968-1974) și profesorul sucevean Nicodim Ițcuș.
File îndosariate cu grijă, peste care au trecut anii.
Așa cum semnalam și cu alt prilej, „Fondul Bucovina” este un tezaur de documente și informație.
Bucovineanul Ion Negură
Ion Negură s-a născut, la data de 5 ianuarie 1909, la Putna și a decedat, la data de 2 iulie 1985, în București.
Fiu de preot, Ion Negură a absolvit Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți, după care a urmat Facultatea de Litere și Filozofie, dar și facultățile de Drept și Statistică de la Universitatea din Cernăuți.
În anul 1945 și-a luat doctoratul la București cu teza „Reforma agrară din 1862”. Între anii 1935-1940 a fost secretarul general al Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina.
A ocupat funcții în capitală în cadrul Direcției de Studii pentru Comerțul Exterior (1956-1964), a fost cercetător științific la Centrul de Statistică Matematică al Academiei RSR, șef de secție la Institutul de Economie Agrară al Academiei de Științe Agricole și Silvice (1964-1974) și cadru didactic la Academia de Studii Economice (1964-1976).
A colaborat cu studii științifice și articole de specialitate la diverse publicații din țară și străinătate.
Din anul 1966 a fost secretarul științific al Seminarului special de la Direcția Centrală de Statistică și redactor al publicației „Romanian Scientific Abstracts”.