Rar mi-a fost dat să văd un spectacol mai grotesc precum reclama făcută de Dumitru Dragomir și Giovani Becali la o firmă de pariuri și păcănele numită… „Don”! Această reclamă reușește performanța de a atinge simultan cele mai joase trepte ale stupidității și kitschului, nu numai prin prisma faptului că primul are porecla de Corleone, iar al doilea declara că îl admiră pe Scarface, iar Don este un șef mafiot, desigur, ci și pentru că amândoi par veniți de la azil, dialogul dintre ei frizând senilitatea. Unul zice să parieze pe lovituri de la 11 metri, celălalt nu e de acord, ar vrea penalty-uri! Nu-i ajută nici talentul, gesturile exagerate, tonalitatea teatrală și prezența lor fizică lipsită de magnetism autentic transformă spotul într-o parodie involuntară. Iar tentativa de a inspira încredere sau divertisment se lovește de realitatea trecutului lor, presărat cu scandaluri și condamnări penale. Însă site-ul de pariuri (încă unul, că erau prea puține în peisaj!) se cheamă Don, deci mesajul e să fim mafioți șmecheri ca ăștia doi. Adică să câștigăm bani ușor… din păcănele și alte alea, că doar se știe că așa se fac averile.
Lăsând ironia deoparte, cine este publicul-țintă pe care această reclamă încearcă să-l convingă? Ce mesaj subliminal ar trebui să transmită prezența acestor personaje într-un astfel de context? Promovarea gambling-ului, un domeniu cu riscuri sociale majore, prin intermediul unor figuri asociate cu șmecheria și aranjamentele, este o strategie care ar trebui, în loc să atragă, mai degrabă să te pună pe fugă. Conceptul publicitar este simplist, lipsit de creativitate și pare a miza exclusiv pe notorietatea negativă a celor doi, recunoscuți pentru abilitatea lor în a jongla cu regulile. Iar jocurile de noroc sunt o industrie care alimentează dependențe grave, ruinează familii și generează probleme sociale profunde. Se pare că va mai dura până să se interzică reclamele la așa ceva, dar la fel a fost și cu alcoolul, și cu țigările…
