Muică, văzurăm conferința de presă doi în unul sau două-ntr-una. Pe sistemul picture in picture, film în film, vis în vis. Mai întâi a deschis Pițurcă, el și o măsuță – șou asigurat mai ceva ca la Mircea Badea, că tot nu-i vedeam pe cei cu care se mai conversa din când în când. În timpul ăsta, vreo două ore, Mititelu ce-mi făcea?! Se uita și fierbea, adică își făcea încălzirea. Când, în cele din urmă, domnul Piți și-a terminat vorbele, că argumentele sunt oricum inepuizabile, nea Mititelu a intervenit telefonic, în direct la sport.ro. Așadar un tip restrâns de conferință de presă radiofonică, transmisă la teve. Și-a început și el să dea din casă, că prea fusese nevorbit aproape un tur întreg de campionat. Aceeași întrebare, dar în sens invers, în timpul ăsta dom Piți ce-mi făcea?! Deși putea să urmărească de undeva „din off” ce spunea Mititelu, el nu și-a părăsit măsuța și deci a asistat pe sticlă, în direct, la răspunsurile și acuzațiile lui Mititelu! Avea microfonul tăiat, dar mimica sa n-a mai rămas impenetrabilă ca a lui Buster Keaton (comic din epoca filmului mut, poreclit omul cu fața de gheață, lesne de înțeles pentru ce!). Când Mititelu mai zicea câte una de categorie grea, Piți își țuguia buzele a dezaprobare, ba uneori chiar scutura din breton pentru a fi mai convingător. Doar se vedea în monitoare!
Ce s-ar mai putea desprinde din această farsă oltenească? Mie mi s-a părut fantastică referirea lui domnul Piți la alt patron de fotbal, nea Jiji… Când spunea aceste lucruri, „Păi nu-l știu eu pe Gigi?! El mă vrea plecat de la echipă, să nu mai fiu la meciul cu Steaua!”, Pițurcă lua, involuntar bănuiesc – dar și asta denotă ceva, exact tonul lui Gigi Becali! Parcă l-ar fi imitat, era deja la concurența cu Bendeac sau Dragoș Stoica. Una peste alta, a fost ceva de un grotesc care s-ar cere nemurit de vreun Caragiale contemporan. Nici nu are rost să vorbim despre cine are dreptate. Pur și simplu nu există dreptate pentru asemenea personaje!
