Domnul face minuni în sufletul și în trupul nostru

Ioan 5:1-15 „După acestea era o sărbătoare a iudeilor și Iisus S-a suit la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care pe evreiește se numește Vitezda, având cinci pridvoare. În acestea zăceau mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi, uscați, așteptând mișcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare și tulbura apa și cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ținut. Și era acolo un om, care era bolnav de treizeci și opt de ani. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând și știind că este așa încă de multă vreme, i-a zis: Voiești să te faci sănătos? Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea. Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă. Și îndată omul s-a făcut sănătos, și-a luat patul și umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi de sâmbătă și nu-ți este îngăduit să-ți iei patul. El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ți patul și umblă. Ei l-au întrebat: Cine este omul care ți-a zis: Ia-ți patul tău și umblă? Iar cel vindecat nu știa cine este, căci Iisus se dăduse la o parte din mulțimea care era în acel loc. După aceasta Iisus l-a aflat în templu și i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu-ți fie ceva mai rău. Atunci omul a plecat și a spus iudeilor că Iisus este Cel ce l-a făcut sănătos”.
Hristos a Înviat, iubiți credincioși!
A patra Duminică după Paști este numită și „Duminica paraliticului”. Domnul nostru a urcat în Ierusalim, la o sărbătoare. Era preocupat întotdeauna să urce în asemenea zile, ca să facă minuni și să învețe poporul. De altfel, pentru aceasta a venit: să elibereze pe om de sub lucrarea diavolului și să-l învieze.
Străin în cele străine
Și după ce a urcat, a ajuns aproape de o scăldătoare, la galeriile lui Solomon, unde din când în când se petrecea un fapt minunat: îngerul Domnului cobora, tulbura apa și primul bolnav care intra în apă se vindeca. Și erau acolo nenumărați bolnavi. Și Domnul nostru a mers la un [bolnav], care era bolnav de paralizie de treizeci și opt de ani. L-au adus acolo, dar nu era nimeni din ai lui care să-l arunce [în apă]. Era tăcut și străin; străin în cele străine.
Iisus Domnul – un binefăcător necunoscut pentru mulți
Iisus, Dumnezeu-Omul ne vede pe toți, și chinurile noastre și bolile noastre și toate celelalte, și are grijă de noi, precum a avut grijă și de acel om. Hristos l-a văzut deci – și ce fapt minunat este să ne vadă Hristos! – și l-a simțit că acel om are mulți ani în boala [sa]. A mers mai aproape, și cu bunătate, cu afecțiune și cu nespusă dragoste l-a întrebat dacă vrea să fie sănătos. Și omul nostru, care prin suferința sa a devenit smerit, blând și politicos, i-a spus: „Doamne, nu am om. Poate tu te oferi…” – așa a gândit sufletul său – „te oferi să rămâi cu mine și să mă arunci primul, când apa se tulbură, ca să mă fac sănătos?”. Lui Iisus i-a plăcut reacția paraliticului. Și i-a spus: „Scoală-te, și ia-ți patul tău”. Și îndată acela s-a vindecat, fiindcă a avut răbdare și a arătat credință lui Hristos și nu i-a spus: „Omule al meu, ce-mi spui? Am atâția ani și printr-un cuvânt este ușor și cu putință să mă ridic?”. Nu. Puterea lui Iisus Hristos l-a ridicat, și acela și-a luat patul și a mers, ca să adeverească și să ateste minunea. Și Iisus a plecat, s-a ascuns printre cei prezenți. De altfel, este pentru mulți un binefăcător necunoscut.
Hristos – omul cel bun
Fariseii, căci era Sâmbătă acea zi, l-au văzut că se ridică din patul său, și l-au judecat că a încălcat sabatul. Și i-au spus: „Cine te-a vindecat? Cine ți-a spus să îți ridici patul tău?”. Nu au rămas în mister, căci era mai bine să fi spus: „Bravo, omul meu! Atâția ani ai fost acolo. Cine este acesta care te-a ridicat? Acesta este important! Noi, care ținem Sâmbăta și Legea, nu am putut să te ridicăm. Cine este acesta?”. Nu. Invidia lor conducea. Erau paralitici în sufletul lor. A fugit paralizia din om și a intrat în învățătorii de Lege și în farisei, și i-a paralizat. Au devenit invidioși. Și acela nu știa despre Hristos, și le-a spus: „Un om, omul cel bun, mi-a spus să mă ridic și să iau patul meu pe umăr. Și am făcut așa. Nu știu cine este”.
Iisus ne caută și este aproape de noi
Și mai târziu Domnul nostru l-a găsit în templu, de vreme ce lucrurile s-au calmat și acela din nou a mers să mulțumească lui Dumnezeu. Paralitic pentru atâția ani, nimeni nu l-a ajutat, decât numai Dumnezeu-Omul. Și Iisus Hristos, [Domnul] nostru l-a găsit. Iisus Hristos ne caută, chiar dacă nu suntem încă în biserică. Ne caută și este aproape de noi. Ne ajută și nu ne lasă. I-a spus, după cum se vede, numele Său și cele legate de El, și i-a mai spus să nu mai păcătuiască, ca să nu-și piardă sufletul său. Și acela, precum a învățat, a ieșit cu mare bucurie și le-a spus iudeilor: „Iisus m-a făcut sănătos”. Și sufletul său era plin de recunoștință și iubire. Era și sufletul său înviat. Iisus ne vindecă sufletul și trupul, este iubirea desăvârșită și marea noastră afecțiune.
Hristos a Înviat!
[traducere din neo-greacă de Alexandru PRELIPCEAN, după: Arhim. Ananias Koustenis, To kirigma tis Kiriakis, tom. A: Triodio-Pentakostario, Ekd. Akti, Nicosia, 2009, pp. 147-150, predica: „O Kirios thavmatourgei stin psihi kai sto soma mas”. Menționăm că ideile pasajelor sunt inserate de către traducător]