Am aflat, din cotidianul britanic „The Sun”, că un anume Lee Hadwin, cetățean galez în vârstă de 33 de ani, pictează cu mult har în timpul somnului. Ca să nu se creadă că-i goangă, prietenii l-au și imortalizat pe peliculă în timpul actului artistic oniric; așa, pentru a înlătura orice dubiu. Mai ales că, treaz fiind, din penelul galezului nu ies niciodată mai mult decât niște mâzgălituri fără valoare.
Acest caz mi-a produs câteva zâmbete destul de largi, amintindu-mi de-o celebră și o foarte inspirată epigramă de-a bădiei Păstorel Teodoreanu, epigramă adresată lui Nicolae Iorga, pe când acesta din urmă conducea ziarul „Neamul românesc”:
Când doarme înțeleptul domn,
Trei stenografe-l urmăresc,
Căci ce visează Iorga-n somn
Apare-n „Neamul românesc”. Omniprezenta știință a găsit și o explicație pentru apucăturile artistice onirice. Se știe că undele „teta” – având o frecvență ce variază între cinci și opt perioade pe secundă – sunt generate de creier atât pe timpul somnului, anume în perioadele când visăm, cât și în stările de transă creativă. Astfel că, atunci când punem capul pe pernă, nu știm niciodată încotro ne va purta unda cerebrală.
Dar, trecând peste interpretările științei, pentru niște români ca noi, cazul galezului, pictor în somn, nu are nimic deosebit. Noi, la nivel de țară, ne putem lăuda cu performanțe mult mai notabile, cei mai mulți dintre cetățeni purtându-se de parcă sângele le-ar fi plin de somnifer. Avem funcționari publici care-și prestează serviciul dormind; ne putem lăuda cu spicherițe care prezintă știrile adormite; deținem polițiști care-și fac datoria în timpul somnului, veghind la buna aplicare a unor legi concepute de parlamentari care sforăie de mama focului în ședințe…
Poate n-ar strica să ne amintim olecuță de Oliviu Gherman, fost președinte al Senatului, care trăgea la aghioase din cele mai yoghine poziții, fiind deseori surprins pe când conducea ședințele în somn, pradă unor vise, presupun, senine. Odată, pe când un parlamentar obișnuit a luat cuvântul la tribună, într-o ocazie oficială, i s-a adresat pentru început lui Gherman, scuzându-se:
– N-am venit să-ți tulbur somnul…
