Având creierul mic și neted, luat de val și nefiind în cărțile noii puteri, Tudor Postelnicu a simțit nevoia să spună ca să-l audă o țară întreagă că a fost un dobitoc. Dar tov. Postelnicu n-a fost doar un dobitoc, ci și un mare campion la cărți, însă nu mai mare decât soții Ceaușescu, pe care n-avea voie să-i bată nimeni. Și când spun cărți nu mă refer la bridge, ci la șeptică. În vreme ce tov. Postelnicu și alți tovi trânteau de masă șepterii, nouarii, așii și damele, oamenii de rând stăteau la rând la carne, lapte, ouă și pâine și trânteau băștile de pământ de ciudă că grasa cu ghiul de la tejghea nu dă câte una ca să ajungă până în spate.
Alexandru Băișanu este un tip cu multe facultăți, care scrie poezii și care ocupă funcția de subprefect al județului Suceava. Chiar dacă este foarte ocupat, domnul Băișanu are timp și pentru mici bucurii lumești, cum ar fi jocul de table. Subprefectul a câștigat recent titlul de campion municipal la table. În vreme ce Alexandru Băișanu bătea zarurile din dorința de a-și îmbogăți colecția de trofee, pensionarii băteau drumurile pentru a ajunge cât mai repede la farmacii, iar, în curțile caselor, în spatele blocurilor și la marginea pădurilor, cumătrii și finii băteau ceafa de porc care urma să fie aruncată pe grătare, în timp ce copiii acestora băteau mingea, spre indignarea bunicii căreia abia îi trecuse umflătura de sub ochi.
În ziua în care vor dispărea cozile de la farmacii, iar oamenii muncii de la orașe și sate vor renunța la ciorba de burtă și la micii cu muștar în favoarea icrelor negre, a brânzei franțuzești, a ficatului de gâscă făcut pe pat de mere și a salatei de roșii cu măsline, atunci subprefectul Alexandru Băișanu nu va avea încotro și va trebui să câștige ori campionatul de bridge ori Cupa Orășenească la golf. La așa țară, așa conducători, așa campioni. Până atunci, însă, mai este mult, iar domnul Băișanu nu trebuie să uite de unde a plecat și de aceea este așteptat în Parcul Central să joace o tablă cu pensionarii și să le spună acestora ce se mai aude cu UE și ce mai e nou în lumea poeziei.
P.S.1 Pentru că tot am vorbit de icre negre, mi-am adus aminte de domnul Robert Turcescu de la București, un jurnalist de renume național care este coleg de fotografie cu mine. Săptămânal, domnul Turcescu își rupe din timpul său pentru a scrie câte un comentariu în „Monitorul de Suceava”. Dacă și-ar fi mai rupt încă puțin din prețiosul său timp, jurnalistul de renume național ar fi putut afla mai multe despre disputa legată de dorința unei fundații private de a fi împroprietărită cu 192.000 de hectare de pădure. Alaltăieri, la „Realitatea TV”, domnul Turcescu l-a avut invitat în studio pe Înaltul Pimen și a fost de treabă pentru că l-a lăsat și pe prefectul Orest Onofrei să intervină, prin telefon. Îmi pare rău că Robert Turcescu n-a avut timp să se documenteze mai atent și că un jurnalist de renume național cum este dumnealui a ajuns că creadă că dacă ești frumușel, stai mereu încruntat și ești pentru Înaltul Pimen mumă, iar pentru prefectul Onofrei ciumă, atunci se cheamă că ești cel mai bun moderator TV din lume și că poți fi sigur că ai un loc asigurat în Rai.
P.S.2 La numai 26 de ani, Florin Dochița, jurnalist la „Monitorul de Suceava”, a încetat din viață din cauza unei boli foarte grele. L-am cunoscut pe Florin. Florin a fost un băiat talentat și cuminte și mă bucur că am putut să-i îndeplinesc un vis: acela de a scrie la „Monitorul de Suceava”. Cu siguranță, Florin va ajunge în Rai.
