Surprinzătoarea alianță PSD-PD-L a reușit să buimăcească atât de tare presa noastră liberă și independentă, întârziată însă în infantilismul abordărilor pasionale ale realității, încât unei explicații profunde a întâmplării i s-a preferat tot soiul de jelanii. Una dintre aceste jelanii are drept temei întrebarea:
Ce vor spune electoratele celor două partide?
E o întrebare retorică, deoarece răspunsul rămâne implicat:
Electoratul va fi tare dezamăgit.
Printr-o astfel de presupunere vizând electoratul, bocitoarele noii alianțe ne arată că n-au înțeles nimic din votul de la 30 noiembrie 2008.
La scrutinul din 30 noiembrie 2008 România s-a confruntat cu cel mai dezideologizat vot din istoria sa postdecembristă.
Redusă, prin votul uninominal, la abordarea unor probleme locale, campania electorală n-a avut drept punct central nici o temă majoră ținând de doctrină.
Așa cum spunea Bogdan Teodorescu la Zig-Zag cu Ion Cristoiu de pe Antena 3, românii s-au concentrat aproape exclusiv pe votul util.
Ei s-au întrebat ce ar putea câștiga în planul vieții lor cotidiene votând un partid sau altul.
Așa se și explică slaba prezență la vot.
Așa se explică rămânerea PRM în afara Parlamentului.
Așa se explică scorul foarte bun obținut de PNL, formațiune care, aflată la guvernare, a făcut multe pomeni electorale.
Cei care erau pregătiți să voteze pe criterii ideologice sau cel puțin sentimentale n-au avut spre cine să se orienteze.
Acest extraordinar pragmatism al votului explică și o altă notă definitorie a scrutinului din 30 noiembrie 2008:
Alegătorii n-au ținut cont o clipă de ce s-a scris sau s-a spus în presă despre un candidat sau altul.
Unde candidatul a reușit să-i convingă că, în schimbul votului lor, le va rezolva problemele, candidatul a fost ales cu peste 50 la sută, deși muieruștele și imberbii din presă țipaseră zi de zi și seară de seară să nu-l aleagă, unde candidatul n-a convins alintările presei n-au folosit la nimic.
Mai mult ca sigur aceste adevăruri le știe Traian Băsescu.
Unul dintre puținii noștri politicieni care nu se sinchisesc de „ce spune presa”, știind că de votat îl votează electoratul și nu redacțiile, Traian Băsescu a procedat pragmatic.
Dacă va pierde sau va câștiga din această alianță – e un lucru care nu va depinde de ce spunem și scriem noi, jurnaliștii.
Va depinde decisiv de efectele guvernării asupra traiului zilnic al milioanelor de români.
Vor fi acestea pozitive?
E o întrebare la care nimeni nu poate răspunde acum.
Pentru că nimeni nu știe ce ne va rezerva viața.
