DOI ROMÂNI – TREI PARTIDE!

Iar se-ncurcă lucrurile în mișcarea unionistă basarabeană! La prima vedere, evoluțiile par promițătoare: își face intrarea în scenă, deocamdată fără înregistrare oficială, o nouă formațiune politică declarat unionistă. E bine, e rău? Pînă la un punct, e bine: unde-s mai mulți, puterea crește. Dar vor fi cu adevărat mai mulți, sau aceiași, rupți în două? Aici e aici. 2005 a fost anul înființării „Forului democratic al românilor din Moldova”. Zeci și zeci de adeziuni sunt publicate săptămînal în revista „Literatura și arta”, semnate nu numai de către o persoană sau alta, ci și de grupuri întregi – colective din școli, blocuri de locuințe, sate, biblioteci, muzee, – inclusiv din România. Basarabia n-a dus lipsă de efluvii organizatorice de sorginte unionistă Îmi amintesc cîte speranțe se prefirau prin sălița de la Uniunea Scriitorilor în seara cînd se plămădea nașterea Congresului Intelectualității. Îmi amintesc marile întruniri de la Teatrul de vară, în care cuvînta avîntat Iurie Roșca. Îmi amintesc de partidul înființat, cu iluzorii nădejdi, de Valeriu Matei. Îmi amintesc de Partidul Național Român… Singurul rămas oarecum pe poziții ar fi PPCD-ul lui Roșca, numai că din programul său a fost „curățată” orice aluzie unionistă, formațiunea devenind, cu timpul, un soi de anexă a Partidului Comunist și atît. Zilele trecute, m-a vizitat dl. Ilie Bratu, un mai vechi militant basarabean, autor al unor diverse tentative de coagulare organizatorică. De această dată, Bratu susține un proiect mai decis și mai direct, bine articulat, al altei formațiuni – „Mișcarea unionistă din Republica Moldova”. Argumentarea pornește de la evidențe: „Ideea de stat suveran a fost compromisă în totalitate (…) Republica Moldava este cei mai sărac stat din Europa, avînd cel mai mie produs intern brut pe cap de locuitor și cea mai mică speranță de viață pe continent (…) Soluția care se impune este una singură: unirea Republicii Moldova cu Patria-mamă România.” Autorul (de fapt, autorii) proiectului au simțit nevoia să motiveze necesitatea construirii altei formațiuni, distincte de „Forul democrat” condus de Nicolae Dabija, pornind chiar de la Statutul „Forului”. Se consideră astfel inacceptabil scopul declarat al apărării intereselor „comunității românești din Republica Moldova”, întrucît o astfel de abordare programatică coboară rangul și locul populației băștinașe majoritare la nivelul… comunității tătare din România, ori comunității curde din Germania. Reproșul fundamental este, însă, altul: din proiectul de statut al „Forului democrat” a dispărut art. 2/4 („să contribuim pe căi constituționale la lichidarea consecințelor Pactului Ribbentrop-Molotov”), rămînînd, însă, art. 3/3; „a opta pentru afirmarea independenței reale a Republicii Moldova”. Ceea ce pare logic: ori unire cu România, ori „independență reală”. Mie unul (cunoscîndu-l nu de ieri, de azi) îmi este imposibil să-l suspectez pe Nicolae Dabija de semnalizare dreapta și virare la stînga. Dabija are condeiul cel mai ascuțit si mai vezicant din toată publicistica moldavă, a luptat din răsputeri, de cînd îl știu (și a îndurat destule!) pentru ideea de romanitate și Patrie comună. Se numără, alături de Vieru, Cimpoi, Matcovschi, Saharneanu, Morăraș și alții, printre militanții consecvenți, cu ținută morală inatacabilă, fără frică și fără reproș. Articolul „sărit” din proiectul de Statut l-aș pune mai degrabă pe seama necesității înregistrării oficiale a „Forului” ca asociație civică. La fel și pasajul cu „independența reală”. Mișcarea unionistă înființată de Ilie Bratu își poate permite, cel puțin deocamdată, formulări inacceptabile pentru puterea de la Chișinău, cîtă vreme încă n-a solicitat înregistrarea oficială și activează „sub umbrela” Asociației cetățenești pentru lichidarea consecințelor Pactului Ribbentrop-Molotov. Altfel, platforma-program și Statutul „Mișcării” sunt redactate impecabil, cu argumente de bun simț, consolidate de susțineri statistice elocvente. Cum să nu fie demn de stimă scopul fundamental al MURM, astfel formulat: „să contribuie pe toate căile constituționale la conștientizarea electoratului și generației în creștere din Republica Moldova de necesitatea readucem teritoriilor românești de la est de Prut la trupul României”? Rămîne, însă, marea întrebare: MURM își va recolta alți (noi) adepți (de unde, că mai toți și-au depus adeziuni la Dabija) sau, așa cum s-a întîmplat mereu pînă acum, va „detașa” felii din „Forul democrat”? Sunt cele două formațiuni complementare, sau dimpotrivă? Fiindcă asta a fost și este marea problemă a moldovenilor de peste Prut: unirea… unioniștilor.