Anul 2007 a adus la conducerea educației doi miniștri, un democrat care nu și-a dorit niciodată această funcție dar a acceptat-o obligat de partid și un liberal care se crede potrivit pentru acest post, ambii nădăjduind însă un singur lucru: să reunească legile într-o filosofie potrivită vremurilor.
Pachetul de legi privind educația a fost lansat spre dezbatere publică în 17 decembrie, cu patru luni mai târziu decât fusese anunțat. Rămâne de văzut în ce măsură noile legi ale învățământului vor reuși să europenizeze școala românească, marcată profund de modelul sovietic.
Ministrul democrat Mihail Hărdău a avut parte de un mandat plin de convulsii: sustragerea unui set cu subiecte pentru testele naționale, subiecte de la bacalaureat vândute în piața publică, acțiuni de protest din partea sindicatelor și a studenților. Hărdău a fost convins că a manageriat foarte bine incidentele de la examenele naționale, „nemarșând la jocuri de interese”.
Noul ministru, liberalul Cristian Adomniței, tocmai se pregătea să ocupe, în aprilie, pentru a doua oară, funcția de șef al tinerilor PNL, când a fost propus la conducerea învățământului românesc.
Ambițios, venit din afara sistemului, fiind inginer constructor, a înțeles repede cum merg treburile și, mai ales, a continuat ceea ce începuse Hărdău.
Rămâne de văzut anul următor în ce măsură legile noi vor putea moderniza învățământul românesc, vor face din elevi copii normali, nu mașini de reținut manuale, iar din profesori câte un „Domnul Trandafir”.
