Doi medici români și-un motan birmanez

Niște vecini de-ai mei au cunoscut fericirea de a șterge putina națională. Fiind medici de profesie, și-au găsit contracte în Franța, pe bani mulți, foarte mulți. Au lăsat în urmă, fără regrete, sistemul medical românesc, putred până în măduva oaselor. L-au lăsat pe Astărăstoaie să spele petele de malpraxis din spitale, i-au lăsat pe manageri să liciteze aparatură la prețuri duble sau triple, i-au lăsat pe pacienți să vină cu medicamentele de acasă și să doarmă în continuare câte doi, trei sau șapte în pat. Bineînțeles, ne referim la bolnavii proști, că ăia de categorie superioară au mecanisme de învârteală. Să ne amintim că Băsescu și-a operat la Viena, nu în sistemul spitalicesc românesc, hernia care-i stânjenea grația mișcărilor.
Fericiții mei vecini medici au mai lăsat ceva în urma lor, fără nici cel mai mic regret. Un motan birmanez. O minune îmblănită, un ghem catifelat cu energie. Având alte griji legate de plecare, nu s-au mai preocupat să-i caute un stăpân. L-au aruncat pur și simplu în stradă. Oricum, îl luaseră pentru copil. Iar copilului i-au promis alt pisoi, unul nou, care știe să miaune în limba franceză.
În primele ore după abandon, motanul s-a bucurat din plin de înșelătoarea lui libertate. Apoi, a văzut că viața în stradă e cu totul altă mâncare de pește decât aceea din apartament, unde siguranța și confortul nu-s simple baliverne. În doar 24 de ore, a încasat-o de la toți. Și de la motanul-șef pe teritoriul căruia a călcat, și de la motanul-șef din sectorul vecin. Cuprins de jale, s-a pus pe mieunat, de se auzea până în Franța.
Mieunatul lui n-a mișcat pe nimeni. Unul a aruncat după el cu o doză de bere, altul mai milostiv cu un os de găină… A doua zi pe la prânz, l-am văzut mort, lângă tomberonul de gunoi. Aventura lui era gata. Nu știu cine sau ce i-a venit de hac: poate un motan-șef, poate o roată de automobil.
Am o rugăminte: măi oameni buni, calculați de șapte ori înainte de a vă cumpăra un animal de companie! Nu vă uitați că se dă copchilul cu curul de pământ. Gândiți-vă la ziua când copchilul se va plictisi de bietul animal. La ziua când îl veți arunca în stradă. Că dragostea de animale nu-i pentru toată lumea.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.