În lumea literară, ura este ceva obișnuit. Iată, Liviu Antonesei și Casian Spiridon – doi oameni mai mult sau mai puțin de cultură – nu se au la suflet de ani buni. Păcat, căci lucrurile care îi aseamănă sunt consistente ca o mămăligă vârtoasă. Ambii conduc reviste culturale cu pretenții, Antonesei ținând hățurile „Timpului”, celălalt pe ale „Convorbirilor literare”. Mai mult, chiar și fizic sunt confundabili, amândoi având pictate pe pereții murali ai feței două soiuri de bărbuțe, ca să pară mai mișto din punctul de vedere intelectual.
Tot amândoi și-au așezat deasupra capului câte o aură cât o strachină de răzvrătiți anticomuniști, iar dacă ar fi să te iei după ei, Ceașcă și comunismul românesc au sucombat datorită lor. În această calitate, al doilea s-a ales și cu beneficiile statutului de așa-zis revoluționar, inclusiv cu un teren intravilan valoros. De parcă revoluțiile s-ar face pentru progresul personal, nu pentru cel general.
Dar cea mai puternică legătură dintre ei e că amândoi iubesc aceeași ființă, murind de dragoste curată pentru unul dintre cei mai regretabili primari românești, Gigi Nichita. Gigi, cel obsedat de Poli Iași, în timp ce DNA e tot mai obsedat de el.
Revista lu’ Antonesei a acordat, la finele anului trecut, premiile „Oamenii Timpului”, între laureați numărându-se personalități indiscutabile, ca Vasile Ișan, rectorul Universității „Cuza”. Dar primul pe lista „Oamenilor Timpului” a fost tocmai Gigi Nichita!
Spiridon e mai dihai ca Antonesei. El apare pe fiecare pomelnic publicitar de susținere a lu’ Nichita în campaniile electorale, sfătuind electoratul să-i ștampileze bucile. La ultima campanie, cea din 2008, spunea, dintr-un păginoi de gazetă: ”Îl susțin pe Nichita și echipa lui de consilieri. Proiectele începute își vor afla desăvârșirea în timp și Iașul va deveni ceea ce ne dorim cu toții.” Care proiecte, care desăvârșire, când până și Poli Iași, vacă de muls și agent electoral pentru Gigi, e scufundată în Liga a doua?
Dar șeful „Convorbirilor Literare” e cu siguranță mai fâșneț ca Antonesei. An de an, lipindu-se la fel de fel de sponsorizări interesante, inclusiv de la primărie, organizează „Zilele Convorbiri Literare” (anul ăsta, între 22-24 aprilie). În plină criză financiară, o groază de bani sunt pulverizați pe cazarea, crăpelnița și premiile pentru o gașcă de invitați la acest eveniment asemănător cu o perucă de-un blond țipător, pe care Spiridon și-o trântește pe chelia sa nașpa.
Dar știe omul ce face: bonurile de decont ajung în fond în contabilitatea-i subalternă; așa că, adăugând niște chitanțe fanteziste ca niște poeme pe ici, pe colo, un băiat deștept pleacă acasă cu bani frumoși.
