Multe vedete de carton a mai creat și perioada postcomunistă! Pe două astfel de vedete le-am avut la catedră, în universitate. Sunt niște scule cu nume uriașe, recunoscute național. Iar dacă se întâmplă ca pe conductele gândirii lor să scape câte un gaz la anumite momente de mare importanță, ziarele și revistele se năpustesc să îl împacheteze și multiplice în zeci de mii de exemplare.
Prima vedetă e Liviu Antonesei. Purtător de barbă, scriitor, fost om politic pe la câteva partide. Un ins cu predispoziție clară spre oala cu istericale, de unde își alimentează octavele vocii sale greu suportabile. Cunoscut pe plan public drept un scandalagiu infatigabil, care se sfădește mereu prin gazete când cu unul, când cu altul. Chiar și cu rectorul universității „Al. I. Cuza”, de unde halește nejustificat o leafă frumoasă. Antonesei mai are în jurul capului său – nu tocmai descuiat – și o faimă de disident, dar am aflat deja cum stă treaba cu disidenții ăștia. Sunt produse de serie mică ale Securității, ale KGB-ului, ale CIA-ului și ale altor mărci de renume.
A doua vedetă de a cărei aură didactică m-am „bucurat” la universitate – nu m-aș mai fi bucurat! – se numește Dan Lungu. Mare scriitor și ăsta, chiar mai mare ca Antonesei. Folosit de cercurile liberale pentru a-și strecura incompetenții în funcții înalte, după o metodă pe care am explicat-o în tableta de data trecută. Împrietenit la cataramă cu câteva exponate din acest partid de largă respirație infracțională. Lungu pare și el un om politic: balonat, cu o față pe care se citește suficiența și infatuarea.
Cât m-au marcat pozitiv cele două vedete intelectuale? Deloc. A contribuit la asta și faptul că au strategia didactică bazată pe absența de la ore. Pur și simplu nu vin la vreo trei sferturi din cursuri. Iar atunci când totuși își mută curul, întârzie câte 30-40 de minute. La examene, scriu notele în carnete înmuind cerneala cu vârful sulii.
Și-acuma, lucrul cel mai trist. Credeți că s-au scuzat vreodată pentru comportamentul lor? Credeți că au zis vreodată „scuzați-mă, dragi studenți, am avut o problemă, de aia am lipsit?” Nici vorbă! Fudulia i-a împiedicat. Și proasta educație.
Și-acuma, alt lucru la fel de trist. Credeți că rectorul sau decanii lor îndrăznesc să îi atenționeze sau sancționeze? Aiurea. Se mulțumesc doar să se plângă pe la colțuri.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
